Politicienii de Facebook(1928)
O parte dintre politicieni au descoperit rețelele de socializare. Facebook-ul a înlocuit aproape orice altă modalitate a lor de exprimare.
Am observat de la o vreme o dorință tot mai mare de a (se) expunde pe Facebook, această ”fabrică de narcisism”, cum potrivit îi spune Teodor Baconschi. Parlamentari fac interpelări în fața sălii goale, fără să îi asculte, evident, nimeni, dar postează și promovează postarea pe Facebook. Membrii de partid își rezolvă aici disputele, își dau demisii, fac mini-revoluții găunoase. Chiar și pentru unii șefi de partid, Facebook-ul a devenit spațiul în care se țin birouri permanente.
La ce bun toate acestea? Cui îi ajută?
Ajută numai dorinței politicienilor de a câștiga imagine. Iohannis a câștigat alegerile datorită mediului online, iar ei au prins din zbor această idee.
Din păcate, efectul pentru alegători este aproape zero. Nu avem nevoie de parlamentari care știu să vorbească singuri, ci de unii care știu să facă legi bune. Nu de politicieni care își spală rufele în public, ci de unii care își aduc aminte, dacă au știut vreodată, că politică nu înseamnă înjurături și bălăcăreală, ci ”știința și arta de a guverna un stat”. Nu de membri de partid care scuipă venin, ci de uni care știu și pot să facă ceva bun pentru orașele și satele în care locuiesc.
Pentru orice politician, voturile contează. Oamenii nu mai pot fi prostiți numai cu vorbe, vor fapte. Așteaptă să vadă postări despre realizări, nu despre cai verzi pe pereți.
O dată la patru ani, politicienii trebuie să vină în fața noastră să ne spună ce AU FĂCUT, nu câte like-uri au primit.
