Literatura
SONETUL zilei(426)
Iulian Talianu
(1954)
O presimțire ciudată
mai ales primăvara soseau scrisori de la tine
mă cufundam în ele cu teamă ca-ntr-o apă
ascultam o muzică cu gândurile ciorchine
și îngropam cu înfrigurare o lacrimă sub pleoapă
eram obosit ca o funie sau cum era grâul
era ceață și printre rânduri vedeam doar tristeți
visam ocolul pe care îl făcea pârâul
de nopți și de neliniști mă rezemam ca de pereți
zăpada mieilor se topea ca zahărul în ceai
mă iscăleam pe ziduri pomenit să fiu la parastase
anotimpul trecea pe lângă noi ca săniile cu cai
și amintirea îmi lăsa o dulce toropeală în oase
aveam o presimțire ciudată / iubito /nemaiîntâlnită
visam c-o să rămâi ca ziua de umbra mea priponită
(din volumul Uimit va fi orașul, Editura ARI PRESS, 2000).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.