Cenzura sau când doi catâri se scarpină unul pe altul(1638)

    Ia priviţi cât de îndatoritori sunt doi catâri care se scarpină unul pe altul! Acest fel de linguşire se regăseşte în bună parte în medicină, în retorică, în politică. Din ea izvorăsc desfătarea şi dulceaţa vieţii.Toate sunt hotărâte şi măsurate: numărul nodurilor de la opincă, culoarea şi lăţimea cingătorii, stofa din care trebuie făcută rantia şi din câte bucăţi, lăţimea tonsurii, forma şi mărimea glugii...“ Mi-am amintit de acest citat din ,,Discurs spre Lauda Prostiei“ a lui Erasmus din Roterdam şi, sigur, am mers la carte, când l-am auzit pe Stelian Tănase, director general al postului naţional de televiziune declarând, în direct, că abia aşteaptă să fie demis de către Dragnea Liviu cu ordin de la partidul care crede că românii nu vor fi fericiţi fără el la guvernare, şi unul care se visează înţelept pentru că a-ncălecat pe calul lui Sejanus, auto numit ministru la dregătoria mângâietorilor de cerbi, iubitor şi răspânditor al adevărului maximei, ,,E mare înţelepciune să ştii să faci pe prostul la timpul potrivit“. Negreşit aţi auzit şi de celălalt, de Oprea Gabriel, zis Timoteu, generalul căruia i-a ieşit faima că ia oraşele în somn deîndată ce a descoperit în terfeloagele sale de doctor în istoria teologiei că asociaţia sa politică este grijulie, ca un duhovnic, cu starea naţiunii, cu slujbele din care poporul îl hrăneşte.

,,Cine se ascunde bine trăieşte bine“, spunea Descartes

M-am oprit din citit. Subiectul misterioasei declaraţii a lui Stelian Tănase era chiar ,,lauda“ adusă prostiei acţiunii lui Oprea de a impune alungarea criticii asupra sa într-o televiziune naţională, pe motiv că doar şi el este naţional: are noduri la opincă, tonsoare regulamentară, pafta lustruită la cingătoarea din piele de mistreţ şi colţi de crocodil cu dentina pe ei la pălăria de Panama de-l ia lumea drept altul, şi să nu mai turbure pacea republicii cu pâre fără rost. Dar să nu uităm că şi Tacitus n-a pereceput Răstignirea, cu toate că o înregistrează într-una din cărţile sale. Se-nţelege, comparaţia este peste măsură de forţată.
Iată, deci, cum s-a ridicat de la unul la unu la doi numărul actorilor, lui Dragnea Liviu adăugându-i-se Oprea Gabriel, ambii, cu priviri enigmatice, din spatele cărora cu greu îi poţi desluşi, bucurându-se, după ce aburii nectarului li s-a urcat la cap, de hazliul spectacol generat de amăgirea că demiţându-l pe directorul general al televiziunii naţionale nu le va mai fi zbuciumată slănina râncedă de pe creier care pute de-ţi mută nasul din loc dar lor li se pare ambrozie, că electorul va căsca a indiferenţă atunci când se va vorbi despre ei şi nu le va mai fi, ca acum, armată vrăşmaşă, şi nu-i va mai privi chiorâş şi judeca cu dispreţ.

Ceea ce fac azi cei doi, îmbrăcaţi în negru, cu faţa mărită de o mască roşie, împreună cu corul nelăsat să trudescă-n silă, precum trudesc argaţii la argilă, se numeşte Cenzură. Public declară că nu au sânge de învinşi ai televiziunii publice. Oprea Gabriel, pentru că telefonic Stelian Tănase i-a spus, din cerdacul viţei sale să îl scutească cu pretenţiile prosteşti de târâie-brâu hazliu în legătură cu infidelităţile imaginare ale unei emisiuni – Starea naţiei – cu o pluralitate de subiecte şi personagii din teatrul de culoarea mierii a parlamentului nostru, s-a apucat să scrie dialoguri apocrife profetice despre multitudinea de aparenţe viitoare ce-l vor însoţi în fiecare clipă istorică în care vrea binele naţiunii, adică în chip de săgeată a lui Zenon, de Huckleberry Finn, de carul lui Dragnea Liviu din opera apologetică Milanda Punha.
De asemenea, de loc discret, fluturându-şi tresele de brânză de pe umăr, Oprea Gabriel consideră că Cenzura pe care vrea să o înşiruie la televiziunea naţională trebuie să aibă aroma unui gest de învăţare de minte. Cântecul Cidului, se spune, conţinea în el o aromă a gestului eroic, în fapt, un delicat joc psihologic. S-o crede, cumva, şi noi nu am aflat, încă, Oprea Gabriel vreun Cid? Parcă îl aud declamând, cu meşteşugul său verbal, de pe treptele parlamentului căruia îi datorează virtutea conceptului de patrie, şi adresându-i-se în acest mod public şi lui Dragnea Liviu: Fiule, învaţă de la mine curajul şi adevărata neclintire şi meşteşugul de a izbândi!

Dacă întind mâna, acesta nu e un argument să cred că îi ating pe cei doi, şi deci că există. Ei pot exista doar în închipuirea mea, într-un timp oarecare. Eu doar am consemnat o scenă cu mai multe acte cu doi actori, cărora nu le cunosc educaţia, locul de baştină dar le bănuiesc alaiul, care rostesc, cu obscure deprinderi de coţcari din pieţe şi desăvârşite fiinţe deprinse cu combinaţii de câte şase rânduri, spre a îngusta bulevardele libertăţii de opinie: E vremea Cenzurii!
Măi să fie!
  

Articole similare

• Senatorul Nicolae Vlahu: „Deținerea drogurilor nu trebuie redusă la o simplă contravenție!”
• Senatorul AUR Nicolae Vlahu: Unitate în AUR, responsabilitate față de români și alegeri anticipate, soluția pentru depășirea crizei politice
• Senatorul Nicolae Vlahu: „Nu vom vota guvernul Mureșan. Ne respectăm angajamentele față de români!”
• OFSD Constanța, prezentă la Școala Politică a Femeilor Social-Democrate
• Deputatul Mădălin Făget: „Nu votez de frica pierderii mandatului”