125 de ani de cetate a cărţii la Galaţi, sărbătoare cu constănțeni printre participanți(1415)

Cu 125 de ani în urmă, prin donaţia de suflet, de 6.000 de volume, a lui Vasile Alexandrescu Urechia, se năştea la Galaţi, cu mult înaintea altor oraşe mari ale ţării, după cum a subliniat directorul instituţiei, prof. dr. Ilie Zanfir, prima bibliotecă publică. Astăzi, prin grija numeroaselor generaţii de apărători ai bibliotecii - manageri, bibliotecari, edili - numărul volumelor adăpostite se ridică la 870.000, iar planurile de viitor sunt ambiţioase. Se doreşte înfiinţarea unei filiale la Sala Sporturilor, creşterea în continuare a fondului de carte şi o extindere fizică. Sediul actual, eleganta clădire care a adăpostit Comisia Europeană a Dunării, nu mai face faţă cerinţelor unei biblioteci de secolul 21, aşa cum a precizat de altfel prof. univ. dr. Mircea Regneală, preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din România, la momentul primirii medaliei aniversare, o expresie a aprecierii colaborării cu instituţia gălăţeană. Plachete, diplome şi medalii au primit cei mai buni prieteni ai Bibliotecii, printre care academicianul Constantin Gh. Marinescu, directorii bibliotecilor judeţene din Brăila şi Constanţa, Dragoş Neamu şi Corina Apostoleanu. Cu același prilej a avut loc sub genericul ‘’Biblioteca și provocările sale în era digitală’’ întrunirea profesională a Asociației Bibliotecarilor din România, în care doamna Corina Apostoleanu, director a Bibliotecii Județene ‘’Ioan N.Roman’’ din Constanța a prezentat o comunicare execelent primită de asistență, anume ‘’Responsabilitatea socială a bibliotecii publice în societatea contemporană’’.
Puțini dintre cititorii noștri cunosc că instituția cu care ne mândrim azi a fost înființată în 1931 (n.r. deci anul viitor sărbătorim 85 de ani de la înființare), fiind primul edificiu de bibliotecă din ţară după schimbarea de regim din decembrie 1989, arhitecţii edificiului fiind Petru şi Paula Pintilescu, iar constructorul Compania de Construcţii Montaj Constanţa, sub coordonarea inginerului Anghel Biu. Inaugurat oficial la 30 noiembrie 1998, localul are 4 niveluri şi o suprafaţă de 6.900 mp. Iniţial a avut 6 săli de lectură (250 de locuri) însă, prin reduceri de personal (anii 2005 şi 2010) şi reprofilarea unor săli, doar două au rămas cu această destinaţie, cu un total de 106 locuri. Are, de asemenea, o secţie pentru copii şi tineret, o secţie de împrumut pentru adulţi, mediatecă (11 locuri), sală de calculatoare cu Internet pentru public (13 locuri), birouri, spaţii expoziţionale, aulă de conferinţe şi spectacole cu 160 locuri. Primul sediu al bibliotecii a fost în clădirea Consiliului Municipal din Piaţa Independenţei (azi Ovidiu), iar din anul 1933 în casele lui Ioan N. Roman din Bulevardul Carol (azi Tomis) nr. 110. Modelul de organizare este cel al bibliotecii publice din cartierul praghez Vinohrady. Regulamentul de funcţionare al bibliotecii menţiona rolul ei de colecţionară a documentelor care se referă la spaţiul dobrogean. Nucleul documentar al bibliotecii e reprezentat de cele aproximativ 3.000 de volume rămase de la vechea bibliotecă a Cercului literar "Ovidius", bibliotecă inaugurată în 1898. Numeroasele donaţii ale vremii cresc volumul colecţiilor, astfel încât în anul 1942 acestea ating 20.000 de unităţi. Până la război, bibliotecari sunt: Carol Blum (1931-1934), profesor latinist, doctor în litere şi Viorica Pătru (1943-1944), profesoară de istorie. În perioada celui de-al doilea război mondial, din cauza bombardamentelor, în scopul protejării, cea mai mare parte a documentelor este dispersată în sediile mai multor instituţii publice din oraş. Biblioteca funcţionează cu intermitenţe, iar din 1944 îşi încetează complet activitatea. După război, în 1946, se redeschide sub denumirea de Biblioteca Regională a Dobrogei, în sediul Primăriei, sub coordonarea Elenei Cămară-Micu (1946-1950). Din 1951, biblioteca funcţionează după regulamentul bibliotecilor centrale regionale, fiind reorganizată după principii biblioteconomice. Între anii 1951 şi 1963 funcţionează în sediul din Bulevardul Tomis nr. 110. Din 1967 devine Biblioteca Judeţeană Constanţa, iar obiectivele ei sunt: elaborarea instrumentelor moderne de informare, crearea de servicii specializate, precum acela de Informare Bibliografică Locală, cu atribuţii de colecţionare, organizare şi prelucrare a documentelor privitoare la spaţiul dobrogean (înfiinţat în 1965), dezvoltarea reţelei de filiale în cartierele importante ale oraşului. În această perioadă direcţiunea instituţiei este deţinută de Mihai Privache (1950-1954), Sady Herşcovici - studii de artă (1954-1957), Gheorghe Popescu - studii filologice şi biblioteconomice (1957-1962). Între anii 1963 şi 1980, biblioteca funcţionează pe Bulevardul Republicii (azi Ferdinand) nr. 7 Bis (fost sediu al unei vechi tipografii), iar între 1980 şi 1998 în Palatul Episcopal din Str. Arhiepiscopiei nr. 23. Directori sunt: Alexandru Hristu - studii filologice (1962-1967), Dumitru Constantin Zamfir - studii biblioteconomice şi juridice (1967-1969), Ion Faiter - studii filologice (1969-1971) şi din nou Dumitru Constantin Zamfir (1971-1997). În 1980, biblioteca înregistra un fond de 350.000 de unităţi. După mutarea în Palatului Episcopal, obiectivul prioritar a fost extinderea şi optimizarea serviciilor şi activităţilor specifice. Realizări importante: perfecţionarea şi diversificarea sistemului informaţional, înfiinţarea în premieră la nivelul bibliotecilor judeţene a Cabinetului de Informare şi Documentare Tehnică, manifestările culturale "Clubul artelor" şi "Cenaclul Ovidius". În 1990 are loc reorganizarea activităţilor şi serviciilor. Obiectivele noii strategii manageriale: reorientarea politicii de achiziţii, diversificarea şi eficientizarea serviciilor de bibliotecă, informatizarea proceselor biblioteconomice. În 1991 apare primul număr din revista "Biblion". La sfârşitul lui 1991, când împlinea 60 de ani de la înfiinţare, biblioteca avea aproximativ 530.000 de unităţi. În 1993 începe procesul de informatizare al bibliotecii, prin catalogarea cărţii curente în mediu CDS/ISIS. Doi ani mai târziu se achiziţionează sistemul integrat de bibliotecă TINLIB. În 1991 încep lucrările de construcţie a unui sediu nou pentru Biblioteca Judeţeană Constanţa. La 30 noiembrie 1998 se inaugurează noul sediu de pe str. Mircea cel Bătrân nr. 104A. În anul 2003 biblioteca primeşte numele lui Ioan N. Roman (1866-1931), om politic, scriitor şi publicist, apărător al drepturilor politice ale dobrogenilor, numit de Nicolae Iorga "Patriarhul Dobrogei". În anul 2000, Asociaţia Naţională A Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România a acordat Bibliotecii Judeţene Constanţa diploma "Biblioteca Anului în România". Aprilie 2001 reprezintă momentul lansării pentru public a unui nou serviciu de bibliotecă - Centrul de Informare Comunitară. La sfîrşitul anului 2011, colecţiile bibliotecii însumau cc. 674.500 de documente. Între 1997 şi 2011, conducerea bibliotecii a fost asigurată de Liliana Lazia, doctor în filologie.
 

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști