Desculţ în parc(1952)
Lent, dar sigur, manifestarea de protest a tinerilor, îndreptată împotriva politicienilor, începe să-şi arate părţile sale slabe. Cum era de aşteptat, prima la apel, făţărnicia unora începe să iasă la suprafaţă prin gesturi forţate şi mesaje fără conţinut. Într-un final previzibil, unii au înţeles că lupta de clasă necesită o oarecare pregătire şi orientare Ca, de altfel, în toate cele ce sunt...Lipsa de experienţă, proasta consiliere le joacă feste şi celor mari. Cât timp s-a plimbat prin mulţime, preşedintele Iohannis părea a fi un cetăţean trezit brusc din somn, cu noaptea în cap, ca să înghită o porţie dublă de untură de peşte. Chiar dacă se forţa să zâmbească, e drept, ca la dentist, zâmbetul nu era al lui. Tot ca la dentist, era evident faptul că preşedintele dorea, cu mult înainte de a se “ înmuia” în baia de mulţime, să o tulească grabnic la vestiarele din Cotroceni. Băiat fin, educat şi plimbat prin saloane parfumate, neamţul s-a calmat cu greu, în mijlocul mulţimii, gata, pe un fond de uşoară isterie, să rupă hainele de pe el. Pasat, ca o butelie galbenă, dintr-un loc în altul, prin faţa ochilor albaştri ai lui Kempes, care îl avea pe preşedinte pe inventar, Iohannis a suportat cu greu să fie călcat pe picioare de nişte amărăşteni, fie ei şi tineri. La un moment dat, atins pe bătături, a fost la un pas să rămână desculţ! Cum s-ar spune, cu o oarecare tentă diversionistă, desculţ în parc! Sunt convins că, în acele momente de disconfort, şi-a reproşat că l-a luat gura pe dinainte, promiţând manifestanţilor că o să vină, fără girofar, în Piaţa Universităţii. Din punctul meu de vedere, preşedintele a făcut un sacrificiu inutil, ieşit boţit bine din mulţime. În condiţiile de atunci ale străzii, dialogul său s-a transformat, de la un capăt la celălalt, într-o pantomimă! Oicum, nu-l asculta nimeni, pentru că toţi erau interesaţi doar să păstreze o fâşie textilă din el! Pot spune că, în condiţiile în care toţi vorbeau de-a valma, a fost un dialog trucat. Pus să împace şi capra şi varza, practic, preşedintele nu a realizat nimic! Greşesc, pentru că, totuşi, ceva i-a reuşit. În ciuda numărului mare de protestatari din jurul său, a reuşit să-şi dea, cu elan cu tot, cu stângul în dreptul! În rest, doar formalism şi făţărnicie, ca în cazul oricărui politician de la noi. Singurul lucru benefic pe care l-a câştigat a fost experienţa mersului într-un autobuz, evident, în picioare, burduşit cu călători, ceea ce îl apropie mai mult de realitatea înconjurătoare. În rest, nimic. Nu i-a crescut popularitatea nici măcar cu un procent. Dialogul purtat la întâmplare cu cei care i-au ieşit în cale nu a avut nici o relevanţă. Cum se întâmplă în astfel de momente, preşedintele nu a putut să-i împace pe toţi protestatarii, chestiune care i-a fost reproşată, în câteva situaţii, chiar pe un ton obraznic! Din acest motiv, Iohannis a fost huiduit în mai multe reprize. Cel puţin, de data asta, a învăţat că baia de mulţime este înşelătoare. Lui Traian Băsescu i-au fost necesare două mandate de preşedinte ca să priceapă acest lucru. Abia acum, către amurg, este mai cumpătat, dovadă faptul că stă în banca lui cuminte, e prudent şi nu se repede, ca iepurele, speriat de bombe, la capcana cu surprize
