Şcoala de corecţie(2310)
Uneori, privit de sus, de la balconul unde un angajat al TVR a plecat pe urmele lui Fifi Înaripatul, sperând să-l ajungă din urmă, Parlamentul României seamănă cu o amenajare pentru ciudaţi. Secvenţa în care domnul Şova este cuprins de frenezia ortodoxă a mătăniilor, convins că poate scăpa de arest, vorbeşte de la sine despre starea reală a celor pe care i-am votat. Degeaba încearcă unii să-l scuze, susţinând că domnul Şova se străduia să-l întreacă, la pupat icoane, pe antrenorul Iordănescu. Păi, Puiu, de la naţională, deţine, de ani de zile, recordul de viteză la mătănii, plecăciuni şi pupat iconiţe cu pumnul! Le trece printre dinţi ca pe peşte! Deunăzi, în timp ce se vota soarta pesedistului Şova, a dispărut o bilă de vot! Puteţi să vă imaginaţi o dandana mai mare decât asta! Episodul cu pricina a dat naştere la o dezbatere ad-hoc pe tema “ Bilă sau biluţă?” Cine e mai grea şi mai rotundă decât tot pământul la un loc ? Bila de vot este mult mai consistentă şi, într- un context anume, poate fi şi decisivă. De pildă, în cazul unei moţiuni de cenzură, care, la noi, de cele mai multe ori, se transformă într-o parodie…Biluţa este o chestiune strict personală, care ţine, în primul rând, de cei şapte ani de acasă şi abia la sfârşit de doctrina politică. În definitiv, fiecare îşi bagă degetul în nas, după cum îl taie capul, când şi unde vrea! Pentru unii, reprezintă expresia reală a democraţiei! Halal să le fie celor cu astfel de apucături! Adevărul este că politicienii noştri se pricep să facă biluţe, folosind batista doar în cazuri de prim ajutor sau la periniţa. După cum lesne se poate deduce din context, biluţa se bucură de o reală libertate de mişcare. De asemenea, se mai bucură de o susţinere ieşită din comun din partea parlamentarilor noştri, recunoscuţi pentru dibăcia cu care confecţionează biluţe de diverse mărimi. Niciodată, însă, mai mari decât nara dreaptă, folosită de Elena Udrea ca principal mijloc de comunicare în masă. Eu ştiam că în masă se comunica, bătând darabana, nici o aluzie la preşedintele Camerei de Comerţ, repet, se bătea SOS…Dispariţia scandaloasă a unei bile de vot i-a determinat pe câţiva parlamentari să recunoască în cor “ Adevărul e că se fură...” Ca simbolistică, bila de vot reprezintă, pentru cei abia iniţiaţi în tainele furtului, proverbialul ou. Se spunea, cândva, că cine fură, astăzi, un ou, crud sau fiert, după metoda lui Zdreanţă, mâine, conform calendarului ortodox, va fura un bou...E musai să fure un bou, altfel, e jale mare! Cred că, în materie de jale, se exagerează voit de către cei care au interesul să dramatizeze tot ceea ce le iese în cale! Deocamdată, cine a furat bila de vot, e musai să fure un bou! Nu cred că este cazul. În primul rând, bou mai mare decât cel care a furat bila de vot nu se există! Ce -o fi vrut dumnealui să demonstreze ? Că e şmecher ? Că e tare în bilă ? Că se pricepe la frecţii şi la piciorul de lemn, precum Ponta? Din nefericire, a crescut numărul boilor pe fiecare funcţie de conducere în parte. Aştia, ca să fie şi ei în ton cu moda, îşi spun tehnoboucraţi! Când simt că pierd contactul cu masele, fură cîte ceva de pe pereţi sau din urna de vot! Privit dintr-un alt punct de orientare turistică, Parlamentul seamănă cu o şcoală de corecţie în miniatură. Într-un colţ, şmenarii politici, hoţii de bile de vot, bascalii, alba-neagra. Într-un alt colţ, ţeparii naţiunii, întotdeauna, primii la plăcinte! Hoţii de bile de vot sunt cei care au pus bazele pepinierei de boi pe cale să devină tehnoboucraţi.
