Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România – la 20 de ani şi revista Ex Ponto, numărul de toamnă(1572)

Spre prânz, un cer mai degrabă de toamnă, deasupra Bibliotecii vechiului centru universitar constănţean. Soare despre care voi spune mai târziu că m-a lăsat să ies doar în bluză când am coborât la maşină să iau noul meu volum de poeme pentru a-l dărui cu autograf. Voci în intensitate de la primul etaj. Invitaţi numeroşi. Căutători de drumuri prin lumea literaturii. Zăcăminte ale marii acţiuni omeneşti. Ale visului, avea parcă să mă completeze, mai târziu, Angelo Mitchievici, preşedintele Filialei Dobrogea a USR, vorbind despre noua smulgere de sub aripa celor 20 de ani ai Filialei Dobrogea a USR, care a acceptat de doi ani situarea şi acest rol în istoria acesteia. Amintiri. Din trecutul vâscos şi sărat al vieţii culturale tomitane. Tot ce s-a auzit i-ar fi onorat pe cei ce au pus mortarul şi cărămida la construcţia vrednică de toată preţuirea breslei scriitoriceşti, mă refer la revista TOMIS şi la două nume, aşa cum au fost ele evocate – Nicolae Motoc şi Constantin Novac – amintite cu veneraţie în cuvântul lor de mulţumire la primirea unei diplome de onoare ca foşti preşedinţi ai filialei, Ovidiu Dunăreanu şi Cristina Tamaş.
Bineţe cunoscuţilor. Zâmbete întredeschise, abia semnalate. Mişcare multă. Profit de răgaz şi reînnoiesc invitaţia, pentru miercurea care vine, când la Biblioteca I.N.Roman îmi voi lansa a treia carte de poeme.
Sigur de sine ajunge şi cel întârziat: redactorul şef al revistei Ex Ponto, Ovidiu Dunăreanu. Schimb de amabilităţi. Regimul bunei dispoziţii merge în vizită la fiecare dintre cei prezenţi: membrii ai filialei, plini sau stagiari, aspiranţi, ucenici, gata să adulmece şi să absoarbă orice cuvânt viitor al celor ce vor vorbi. În fapt doar trei. Cu busolele reglate pe eveniment. Angajamente, promisiuni de colaborări voluntare la reviste culturale, sfaturi ale celor ce cred că deţin grăuntele verde al succesului, ca şi cum s-ar deschide un cont la o bancă a marilor eroziuni ale imaginarului. Nicio vorbă, în schimb, despre călirea minţii şi sporirea ei. Discuţii conviviale.

Linişte. Emoţie. Preşedintele Filialei Dobrogea a USR are propria filosofie în a transmite mesaje. Taie frazele ca pe mirişti. Aminteşte despre sosirea lui Alcibiade, călare la banchetul lui Agaton, dintr-un dialog socratic. Viaţa literară nu măguleşte pe nimeni, în afară de actorii săi, o minoritate legitimată de propriile-i enunţuri. În opere editate. Eu aş numi-o comunitate spirituală. Mitchievici o numeşte elită. Nu e un discurs literar, ci unul cald, în amintirea scriitorilor constănţeni care au făcut posibilă întâlnirea celor prezenţi şi punctarea, cu modestia fiinţei brăzdată de nefiinţă, a câtorva clipe: înfiinţarea filialei acum douăzeci de ani prin străduinţa şi motivaţia prozatorului Constantin Novac care a găsit ecou la conducerea de atunci a uniunii. Mici tuşe de bilanţ anual. Cristina Tamaş a amintit de nenumăratele-i diligenţe nu doar în scris către mărimile locale din anii trecuţi, pe vremea în care era preşedinta filialei, spre buna cinstire astfel ca Novac să devină cetăţean de onoare al Constanţei, care au fost sortite eşecului. Fericiţi ca toţi cei ce ajung mărimi locale prin bunăvoinţa electorilor abandonaţi mai apoi, cei cărora i s-a adresat s-au străduit din răsputeri să nu răspundă. Şi au şi făcut-o folosindu-şi toată inteligenţa omisiunii şi a amânării. Până la Paştele cailor din Insula Paştelui.

Sigur, literatura locală va fi întotdeauna o temă de meditaţie frumoasă. Pentru istorici literari şi viitoare arhive literare. Sau pentru buna ştiinţă a oricui ar dori să cunoască lungi sau scurte secvenţe ale tablourilor literare încorporate în viaţa cetăţii. De-aici sau de-aiurea. Se întrerupe. Aşteaptă un semn din sală. Continuă laudaţio. Pentru critică literară Nicolae Rotund şi Ion Roşioru. Diplome de onoare şi o sticlă cu vin bun pe care nu o vede nimeni. Nu e uitată poeta Emilia Dabu de la Mangalia. Reprezentarea scriitorului în instituţia literară se construieşte în timp.
Ovidiu Dunăreanu. Dialog pentru o diplomă din partea conducerii filialei pentru cinstea de a fi fost primul preşedinte al filialei constănţene.
Cu o privire plimbată pe deasupra, el pune fiertura, ca un pescar autentic ce este, în ceaunul ce-şi aşteaptă focul. Se deschide spre public. Prietenii literare din vremea revistei TOMIS. Şi din aceea de bibliotecar la Biblioteca Judeţeană. Figuri privilegiate şi generalizări. Reproşuri. Poate viitoare dezbateri din secolul trecut ale modului în care câmpul literar constănţean a aspirat la integrare naţională. Curajoase. Ambreiere cu dreapta inversă când se antrenează într-un monolog triumfal deschis cu câteva fraze – ca răspuns la introducerea lui Mitchievici –, despre nişte babe aşezate într-o dimineaţă pe o bornă kilometrică într-un sat de la Dunăre, povestind cum au făcut ele mătănii când, la atingerea luminii, au auzit un sunet uşor. ,,Trece prin om fără ca el să simtă“, ar fi spus una dintre ele, a conchis Dunăreanu. Doar e prozator! Pretext pentru romanul pe care nu îl mai anunţă ca fiindu-i la tipar. Delimitări publice. Înălţări din sprânceană şi pe vârfuri. Cărţi pe masa celor trei. Din public este invitat Paul Sârbu. Din Deltă. Învăţător. Plin de umor. Poet, prozator. Condiţia umană, o fortăreaţă care dăinuie împotriva curentului. E lăsat de către amfitrioni să se explice singur. Inexplicabil pentru mine.

Final. Redactorul şef îşi prezintă numerele doi şi trei ale trimestrialei reviste Ex Ponto, Text/ Imagine/ Metatext, care apare sub egida USR şi cu susţinerea Filialei Dobrogea a USR. Ţinută grafică de referinţă. Invitaţie la lectură. Din secţiunea Text, Inscripţii dobrogene, sunt semnalate Noi contribuţii la biografia scriitorului Grigore Sălceanu, aşa cum se desprind ele dintr-o corespondenţă inedită studiată de Nicolae Scurtu, dar şi câteva însemnări despre dramaturgul şi prozatorul Eugen Lumezianu, plecând tot de la nişte epistole necunoscute ale acestuia din urmă. Confesiunile în serial ale lui Dan Perşa: Cum m-am transformat din scriitor în om. Viaţa şi cărţile mele până la cincizeci de ani; Poeţi ai spaţiului pontic. Mircea Lungu, Ovidiu Vladimirov. Din secţiunea Imagine. Număr ilustrat cu reproduceri după lucrările plasticianului Alexandru Paraschiv. Atelier amenajat pe ,,Domeniile Ostrov“. Din secţiunea Metatext. Interferenţe europene: António M. Ferro, Lucian Blaga ,,la curţile dorului“, traducere de Florin Ionescu. Istorie literară. Gabriel Rusu: Constanţa, gramatica rememorării. Întâmplări şi personaje (Sorin Roşca). Literatura şi şcoala. Aurel Macoviciuc, Caragiale – o lume în sărbătoare (II). Metamorfozele spiritului. Florenţa Marinescu: Aşteptându-l pe Ovidius. Va veni? O confesiune. Absenţa aspiraţiilor generoase spre cultură faţă în faţă cu spiritul ovidian. Tomisul. O speranţă de neatins. După amiază în creştere. Lumea în vorbă şi speculaţii. Însufleţiri de sfârşit de an.

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști