Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
politica
Cum moare un partid

Cum moare un partid(1508)

Asistăm, în aceste zile, în opinia mea, la moartea unui partid. Încet, dar sigur, formațiunea va ajunge să nu mai însemne nimic pe scena politică.

Vorbesc despre UNPR. Dacă în urmă cu câteva luni era pe val, cu generalul de patru stele Gabriel Oprea la butoane, acum pare o palidă umbră a ceea ce a fost. Oprea va fi mult mai preocupat, în viitor, să pareze loviturile DNA decât să facă racolări. Evident, el spune că la alegeri UNPR va face o partidă frumoasă. Alegerile, însă, vor fi începutul sfârșitului pentru acest partid.

De ce? Pentru că UNPR s-a creat prin racolări. Mă gândesc la cei doi parlamentari constănțeni care și-au luat bagajele și s-au mutat, cu cățel, cu purcel, în garnizoana generalului Oprea. Pardon, în partidul generalului Oprea.

Este vorba despre senatorul Marian Vasiliev și de deputatul Florin Gheorghe. Care sunt afinitățile ideologice dintre PPDD și PMP, partidele de unde au plecat cei doi, cu ”interesul național” promovat de UNPR este greu de spus. O explicație mai simplă pentru plecarea celor doi ar fi propriul interes politic.

”Easy come, easy go”, spun englezii. Așa cum au venit, așa vor pleca. Ușor.

Surse politice spun că cel puțin unul dintre cei doi și-ar căuta un alt partid, în speranța că va obține un loc eligibil pentru viitoarele alegeri parlamentare, căci nimeni nu crede că UNPR va trece singur pragul sau că va fi curtat de un partid mai mare. Din păcate pentru UNPR-iști, ușile le sunt închise și greu se întrevede vreo portiță prin care ar putea trece.

Mai important este însă ce au făcut membrii acestui partid pentru cetățenii care i-au ales. Sunt curios să văd, la finalul acestui mandat, rezultatele celor patru ani în care ne-au reprezentant în parlament. Și mai curios aș fi să-i văd răspunzând întrebărilor celor pe care i-au reprezentat.

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.