Toți creștinii îi celebrează, astăzi, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. LA MULTI ANI, celor care își sărbătoresc ziua numelui !(2037)

Astăzi, pe 29 Iunie, toți creștinii au, în calendarul religios, sărbatoarea Sfinților Apostoli PETRU și PAUL !!!

(LA MULTI ANI !, așadar, tuturor celor care își sărbătoresc "ziua onomastică" !!!)

Este de menționat că Biserica Romano-Catolică, are, și pe 22 Februarie, sărbătoarea "Catedra Sfântului Petru", adică este celebrat scaunul fix pe care se aşază Papa sau Episcopii, atunci când învaţă în mod oficial, scaun care are un loc precis şi permanent în Biserica-Mamă a unei dieceze (de unde, şi numele de... "Catedrală" !!!) şi este simbolul autorităţii Episcopului şi a puterii de a învăţa în Biserica locală, asadar: "Catedra Sfântului Petru" reprezintă locul de frunte pe care Petru îl deţine în Colegiul Apostolic, conform voinţei explicite a lui Iisus de a conduce noul popor al lui Dumnezeu: Biserica Universală ("Catolică") !!!
Iar pe Sfantul Apostol Paul îl sărbătoresc, tot romano-catolicii, și pe 25 Ianuarie: "Convertirea" sa, pe Drumul Damascului !!!
De asemenea, pe 18 Noiembrie este o a treia (pentru fiecare dintre cei doi Sfinți Apostoli) sărbatoare romano-catolică, dedicată lor: Hramul Basilicilor închinate Sf. Petru si Paul, în "Cetatea Eternă", Roma, adică Basilica „Sfântul Petru”, aflată în Cetatea Vaticanului, şi Basilica „Sfântul Paul”, aflată pe calea ce duce la Ostia, în afară de zidurile vechii cetăţi antice a Romei !

Sfântul Apostol PETRU

"SIMON PETRU sau "CHEFA", primul Papă, "PRINCIPELE APOSTOLILOR" și fondator, împreună cu Sfântul Paul, al Bisericii din Roma, era originar din Betsaida, de lângă Marea/Lacul Tiberiadei (sau Galileei), fiul lui Iona, și era, ca și fratele său, Sfântul Andrei - "Întîiul Chemat", pescar pe această mare interioară. Andrei l-a prezentat pe Petru lui Isus, și Cristos l-a chemat pe Petru să devină discipol. În "Evanghelia-lui-Luca", întâmplarea spune că Petru a prins atât de mulți pești, încât a căzut în fața lui Isus care i-a spus: „Nu te teme. De acum te voi face pescar de oameni.”
Isus i-a dat lui Simon un nou nume: "Chefa", sau „Piatră”. Devenind un discipol al lui Isus, Petru a recunoscut în El pe Messia, Fiul-lui-Dumnezeu. Cristos i-a spus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica Mea”. El a adăugat: ”Ție îți voi da cheile Împărăției Cerului. Ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în Ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în Ceruri.”
Petru a fost mereu numit "Cel-Dintîi-dintre-Apostoli" (]n sensul NU temporal-cronologic, ci în cel al importanței !), în descrierile din "Noul Testament" ("Evanghelia"), și făcea parte din cercul apropiaților lui Iisus, împreună cu Apostolii Iacob și Ioan-"Gură-de-Aur". Despre el se vorbește mai mult decât despre ceilalți discipoli, și a fost lângă Isus când a avut loc "Schimbarea-la-Față", la învierea fiicei lui Iair, în "Agonia-din-Grădina-Ghetsimani". L-a ajutat la "Cina-cea-de-Taină" și a avut un rol important în "Patimile Mântuitorului". Când "Învățătorul" a fost arestat, el a tăiat cu sabia urechea dreaptă a lui Malchus, servitorul Marelui Preot, și s-a lepădat de trei ori de Iisus, așa cum a prezis El.
După Înviere, Petru a mers la mormânt, împreună cu ”celălalt discipol”, după ce a aflat vestea de la femei. Prima apariție a lui Cristos Înviat a fost în fața lui Petru, înaintea celorlalți discipoli, și când Isus a apărut în fața discipolilor pe malul Tiberiadei, i-a dat lui Petru binecunoscuta poruncă: „Paște mielușeii Mei…, Paște oile Mele…, Paște oile Mele”.
Imediat după "Înălțarea-la-Cer", a lui Iisus, Petru a luat rolul de conducător incontestabil al Apostolilor, poziția lui fiind evidentă în "Faptele Apostolilor". El a desemnat un înlocuitor al lui Iuda Iscarioteanul; a vorbit primul mulțimii care se adunase după Coborârea Duhului Sfânt la Rusalii; a fost primul Apostol care a făcut minuni în numele Domnului; și a rostit sentința asupra necinstiților Anania și Safira.
Petru a fost esențial în răspândirea "Evangheliei" la "neamuri"(popoare). L-a botezat pe romanul păgân Cornelius, și la Conciliul din Ierusalim a susținut "predicarea-către-neamuri", permițând astfel noii Biserici să devină universală !!! Întemnițat, de Regele (iudeu) Irod Agripa, a fost ajutat să evadeze de către un înger. Și-a reluat apoi apostolatul în Ierusalim și eforturile lui misionare au inclus călătorii în orașe din lumea păgână, precum Antiohia, Corint și în cele din urmă Roma. A făcut referire la "Cetatea Eternă", în prima sa "Scrisoare", spunând că scrie din... Babilon !!!
Este sigur că Petru a murit la Roma și că martiriul lui a avut loc în perioada în care a domnit împăratul Nero, probabil în anul 64. Mărturiile despre martiriul său sunt ample, incluzând cele ale lui Origene, Eusebiu de Cezareea, Sf. Clement I al Romei, Sf. Ignațiu și Sf. Irineu. Conform unei bogate tradiții, Petru a fost răstignit, pe Colina Vaticanului, cu capul în... jos, deoarece s-a declarat nedemn de a muri la fel ca Domnul Iisus Christos !!! A fost, mai apoi, înmormântat pe Colina Vaticanului, și excavațiile făcute sub Basilica "San Pietro" au scos la iveală probabilul mormânt, iar relicvele lui sunt acum păstrate sub altarul principal din Basilică.
Din primele zile ale Bisericii, Petru a fost recunoscut ca "Principele Apostolilor" și primul "Pontif Suprem", și astfel Scaunul său din Roma s-a bucurat de poziția de "Primat", asupra întregii Biserici Catolice. În timp ce principala lui sărbătoare este în data de 29 iunie, el este sărbătorit, în calendarul latin, și în zilele de 22 februarie și 18 noiembrie. În arta liturgică, este reprezentat ca un bărbat în vârstă, care ține niște chei și o carte. Simbolurile lui includ o cruce cu capul în jos, o barcă și un cocoș."

Sfântul Apostol PAUL

"Sfântul PAUL, neobositul "APOSTOL-al-NEAMURILOR", a fost evreul Saul, convertit, de la iudaism, pe drumul spre Damasc.
Pe mormântul acestui neobosit misionar, care a parcurs mii de kilometri pentru a-l predica pretutindeni pe Isus cel răstignit, suferind foarte mult, cei din vechime i-au pus cea mai simplă, dar şi cea mai semnificativă dintre inscripţii: «Lui Paul, apostol, martir». Sunt cele două titluri care rezumă întreaga sa viaţă”[1].
Naşterea lui Saul se presupune că a avut loc între anii 5 şi 10 d.C., în oraşul cosmopolit Tars, din părinţi ce fabricau şi vindeau corturi şi îşi dobândiseră titlul de cetăţeni romani. El a avut un nume dublu: Saul, pentru evrei, şi Paul, pentru greci şi romani. A cunoscut bine cultura greacă şi a învăţat această limbă, dar a rămas mereu fidel tradiţiilor părinţilor. De tânăr a fost invitat la Ierusalim, unde şi-a completat formaţia sa “la picioarele lui Gamaliel”, învăţătorul cel mai cunoscut şi cel mai înţelept din acel timp în lumea ebraică.
El însuşi, vorbind despre originea sa, spunea: “Eu sunt un iudeu din Tarsul Ciliciei, un oraş nu lipsit de importanţă” (Fap 22,3). Şi în "Scrisoarea către Filipeni" (3,5-6) scria: “Circumcis în a opta zi, din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin, evreu din evrei, după Lege, fariseu, după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ceea ce priveşte justificarea care vine din Lege, fără cusur”.
La Ierusalim i-a cunoscut pe creştini ca fiind... o sectă periculoasă, în interiorul iudaismului, care trebuia extirpată prin orice mijloc !!! Era încă tânăr, când a asistat la lapidarea Sf\ntuluiŞtefan, păzind hainele lapidatorilor şi, când a ajuns la vârsta adultă, a obţinut autorizaţia de a-i descoperi şi persecuta pe creştini. La Ierusalim era teroarea creştinilor.
Pe drumul Damascului:
Convins că aduce slavă lui Dumnezeu, “Saul, tot urzind ameninţare împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, ca să-i aducă legaţi la Ierusalim pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă, fie bărbaţi, fie femei”(Fap 9,1-2).
În timp ce se apropia de oraş “dintr-o dată a fost învăluit de o lumină din cer”, a căzut la pământ şi a auzit o voce: “Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?” La întrebarea sa: “Cine eşti tu, Doamne?”, el a auzit următorul răspuns: “Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi!”, şi l-a îndemnat să meargă să-l caute pe Anania care îi va spune ce are de făcut (Fap 9,4-9). Ridicându-se de la pământ, şi-a dat seama că era orb, dar în suflet avea o mare lumină. Însoţitorii săi l-au condus de mână în cetate şi el a rămas acolo trei zile, în aşteptarea lui Anania.
Când acesta s-a prezentat, i-a administrat Botezul, Saul şi-a recăpătat vederea şi, prezentându-se în sinagogă, a dat mărturie despre cele petrecute. Comunitatea creştină s-a bucurat de aceasta, cea ebraică, însă, a fost foarte surprinsă şi a crezut că el şi-a pierdut capul. În ceea ce-l priveşte, Saul s-a gândit să se retragă în pustiu, pentru a-şi pune ordine în gânduri şi pentru a înţelege în profunzime darul primit. A petrecut trei sau patru ani într-o localitate necunoscută nouă.
Poate tocmai în această perioadă (sau într-una care a urmat...) s-a întâmplat ceea ce el povesteşte în "Scrisoarea a doua către Corintheni" (12,2-4): “Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – că era în trup, nu ştiu; sau că era în afara trupului, nu ştiu: Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer... şi că a auzit cuvinte de negrăit, pe care omul nu are voie să le rostească”.
Saul, ca şi ceilalţi apostoli, îl întâlnise pe Cel Înviat şi putea să dea mărturie despre aceasta; dar, spre deosebire de apostoli, el nu trăise alături de Isus şi, deci, nu primise în mod gradual toată formaţia necesară ministerului. Învăţătorul suplinea acum acestea într-o formă extraordinară, purtându-l în Paradis şi făcându-l să contemple realitatea divină. Fără acest eveniment, Apostolul nu ar fi putut să facă şi să înveţe tot ceea ce el a făcut şi a învăţat.
Întărit de această lumină, s-a întors la Damasc şi a predicat cu mare entuziasm, încât a trezit mânia adversarilor săi şi a fost constrâns să fugă în timpul nopţii, coborând de pe zidurile oraşului într-un coş. S-a dus la Ierusalim şi a rămas cincisprezece zile cu Petru şi Iacob, punându-i la curent cu noua lui viaţă. Apostolii l-au înţeles, dar comunitatea creştină exprima dubii privind convertirea sa, până când în apărarea sa a intervenit Barnaba. Saul nu era în apele sale şi, de aceea, s-a întors la Tars, în cetatea natală, reluându-şi meseria de ţesător.
Barnaba, trimis de apostoli la Antiohia, apreciind darurile pe care Dumnezeu i le-a dat lui Saul, a mers la Tars şi l-a convins să-l urmeze la Antiohia. Aici, Saul şi-a luat pentru totdeauna numele de Paul, deoarece, de acum înainte, îşi dădea seama că misiunea sa se va desfăşura nu atât între iudei, cât, mai ales, între alte popoare, acelea pe care evreii le numeau “păgâni”.
Spre sfârşitul anului 43, Paul şi Barnaba se întorc împreună la Ierusalim, pentru a aduce un ajutor economic acelei comunităţi. La întoarcere, îl vor lua cu ei pe Ioan Marcu, nepotul lui Barnaba, un tânăr doritor să se dedice apostolatului.
 

În FOTO: CARAVAGGIO -- "Crucificarea Sfântului Petru" şi "Convertirea Sfântului Pavel" (Uleiuri pe panză. Ambele: 1600–1601. Basilica "Santa Maria del Popolo", Capela "Cerasi", Roma).
 

Articole similare

• „Roadele Toamnei” au transformat comuna Lumina într-o sărbătoare a belșugului, bucuriei și a tradițiilor dobrogene!
• Gusturi autentice și tradiții multiculturale, în cea de-a doua zi a „Festivalului Sarmăluțelor” de la Cumpăna
• Cinci cabinete medicale moderne, inaugurate în comuna Cumpăna în urma unei investiții realizate în numele Republicii Turcia, prin TIKA
• Delicii culinare, tradiții, muzică, dans și bucuria de a fi împreună! Cumpăna, 9-11 octombrie 2026
• Președintele UDTR, Fedbi Osman, l-a primit pe vicepreședintele Agenției de Cooperare și Coordonare Turcă (TİKA), domnul Yahya Coșkun,