CANIBALII, de la PLIMBĂ TAVA la PLIMBĂ MOARTEA!(4484)
Sunt întrebat de ce i-am catalogat drept canibali pe cei care au împuțit rețeaua de alimentație publică de pe litoral cu produse stricate sau vechi de peste un an de zile!
Prima oară, dintr-un motiv personal.
Un șef de unitate, supărat că am abordat această temă, a strigat la mine: “Băăăă, dacă scrii despre mine, te mănânc cu fulgi cu tot!”
Vă imaginați ce foame are ăsta, dacă a văzut el fulgi pe mine! În fapt, cred că erau fulgii din sacii cu păsările congelate de vii.
Omul are dantură bună, am înțeles că, până la mine, a mai capsat niște inspectori, așa că am luat în serios avertismentul său de canibal.
Am luat în calcul și realismul secvenței de film în care Chaplin consumă șireturile de la ghete pe post de spaghete.
Eu știu din diverse povestiri că, totuși, canibalii sunt ospitalieri și că pe aeroportul lor scrie: “Bine ați venit, mânca-v-aș!”
Al doilea motiv.
Mi-am imaginat că doar un canibal descreierat poate să-ți pună cu bună știință în farfurie niște oseminte cărora ar trebui să le facă, înainte de a ți le servi ca meniu complet, pomenirea de un an de zile!
Al treilea motiv.
Trebuie să fii mai lacom decât un canibal, ca să te pretezi la asemenea manevre iresponsabile.
Al patrulea motiv.
În goana scăpată de sub control a îmbogățirii cu prețul vieții oricui, canibalii ajung să se mănânce între ei!
Există și pe piața de alimente expirate o luptă oarbă pentru supremație. Ar fi o naivitate din partea noastră să credem că avem de-a face cu cazuri izolate și că ele s-ar datora unor deficiențe organizatorice de moment, cum este tentat să susțină românul tolerant.
Mă refer la varianta cea mai nocivă, adică la românul mult prea îngăduitor, factor de răspundere, care îi sancționează pe canibali, trimițându-i simplu la plimbare până își pierd urma sau îi uită lumea...
Când se operează cu cantități însumând sute de kilograme de produse depreciate sau la limita expirării termenului de garanție, e la mintea cocoșului că ai de-a face cu o rețea.
În astfel de situații, e vorba de marfă pe care canibalii, în cele mai multe din cazuri, nu o pot justifica, în nici un fel, cu acte.
De regulă, controalele încep și se opresc în unitatea care a avut ghinionul să pice sub lupa unor inspectori. Nimeni nu pare a fi interesat de drumul parcurs de marfa aflată în stare de putrefacție!
Oricum, vinovații sunt tolerați în continuare, fiind lăsați să-și procure marfă la prețuri avantajoase, ceea ce declanșează sindromul lăcomiei.
Deviza? Cât mai multă marfă stricată la prețuri de nimic!
Deocamdată, din fericire, nu a murit nimeni! Poate și datorită faptului că au apărut în rețeaua farmaceutică pastilele antivomă...
Înțeleg grija unora pentru imaginea canibalilor, dar aș vrea să văd fața respectivului avocat de serviciu în momentul în care ar găsi diverse mizerii descompuse în farfuria cu mâncare a copilului său...
Într-un fel, ne merităm soarta.
De la carne stricată la nave cu deșeuri toxice, a fost doar un pas!
Alți canibali, dintre cei cu gulere albe, au transformat România în groapa de gunoi a Europei!
Dacă la acest nivel nu se iau măsuri radicale, la ce bun să ne mai facem sânge rău pentru o biată pârjoală care își așteaptă de un an de zile clientul!
Acum ceva timp, o navă încărcată cu deșeuri nucleare dădea roată portului Mangalia, așteptând un moment prielnic ca să scape de încărcătură!
Noroc cu presa, care a făcut gălăgie atât cât să dea peste cap planurile unor canibali cu gulere albe!
În cazul alimentelor cu microorganisme conlocuitoare, subiect abordat de ziarul Timpul, mulțumesc tuturor celor care au apreciat demersul nostru publicistic.
Din păcate, s-au înmulțit autoservirile în care s-a trecut de la deviza “Plimbă tava” la “Plimbă moartea”!!!
