Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
social
POVESTEA CEAUNULUI DE LA VAMA VECHE...

POVESTEA CEAUNULUI DE LA VAMA VECHE...(4151)

Eu judec cu sufletul locul pe unde am trecut și oamenii pe care i-am cunoscut. Este un criteriu pe care l-am dobândit în timp și de care țin cont întotdeauna. Și nu am dat greș niciodată. Dacă după o săptămână îmi este dor de locul pe care l-am vizitat, fie și în trecere, înseamnă că gazdele au reușit să lase în sufletul meu câțiva muguri de “Nu mă uita!” Astăzi, s-a împlinit sorocul. Am auzit marea tânguindu-se în larg și am simțit imediat bătându-mi în tîmple chemarea florilor de “Nu mă uita!” 

“Povestea ceaunului” i-ar putea tenta doar pe gurmanzi. Și ar avea de ce. La restaurantul “Povestea ceaunului”, o locație, după cum vom vedea, pentru norocoși, lucrează un bucătar care întrunește mai multe calități și curiozități Știe să facă tot felul de specialități..Îl cheamă Attila Portik, dar e român adevărat! E din Arad, dar gătește peștele la marea artă, întrecându-i net pe bucătarii cei mai orgolioși cu putință din Vama Veche! Un arădean care iubește marea! Un bucătar curajos și de clasă, care sare întotdeauna în ajutorul clientului ciufut și nehotărât! Ca mine! Pentru că este dificil să te hotărăști cu atâtea propuneri tentante în față, bucătarul, care este și șef, îți sare în ajutor. “Mergeți pe mâna mea?” 

Noi, adică toți de la masa mea, am mers și am cîștigat! De fapt, ca să fiu sincer, de câștigat au de câștigat toți cei care trec pragul restaurantului “Povestea ceaunului” din Vama Veche! Altceva în puzderia de excentrități specifice acestei stațiuni celebre de la malul Mării Negre…

O oază de modernism. O unitate în care, dacă ai parte de o ospătăriță precum Carmen, un barman super, ai asigurată o seară de neuitat! De fapt, primul gest de ospitalitate vine din partea patronilor chiar de la primul pas pe care îl faci în unitatea lor.

Nu vreau să dau lecții nimănui, dar, practic, de aici începe reușita unei seri petrecute într-un astfel de restaurant! Primul lucru la care m-am gândit astăzi, la împlinirea celor 7 zile petrecute în raiul de pe pământ de la Vama Veche, au fost oamenii pe care i-am cunoscut aici…Doar două trăiri îi califică sau îi descalifică. Să vrei sau să nu mai vrei să-i mai vezi vreodată în viața ta…Eu vreau să-i mai văd. Sorin Ovidiu Bălan, de asemenea, vrea. La unison cu noi, și Claudia și Mihaela!

Nu știm dacă unitatea este deschisă și iarna...De aceea, ne rugăm ca toamna asta să se prelungească, rog, ca să nu murim de dorul leagănului de vise de la Vama Veche...

Celor care vor să audă “Povestea ceaunului”, le spun doar atât: “Mergeți pe mâna mea!”
 

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.