MARIAN MOȘNEAGU - UN GEST MINUNAT!(2866)
“Tată, tu ești?” Așa se intitulează primul meu reportaj despre viața și activitatea colonelului Petre Cristea, zis și Pierre, constructor de drumuri și poduri. Nimeni altul decât tatăl meu! Toată viața lui, schimbând șantierele, acasă a fost musafir! Cu alte cuvinte, venea atât de rar, încât, și astăzi, după 30 de ani de la moartea lui, am impresia că a mai deschis un front de lucru undeva în țară! Au fost perioade când nu venea cu lunile acasă, epoca Transfăgărășanului, Canalului Dunăre-Marea Neagră, așa că, dacă acum ar intra în biroul meu, l-aș îmbrățișa scurt și bărbătește, după cum m-a învățat.
Mulțumesc cititorilor ziarului Timpul, celor care au citit acest reportaj și au făcut comentarii care mă onorează. Mulțumesc, în mod deosebit, domnului Marian Moșneagu, care s-a arătat interesat de subiect și care mi-a solicitat fotografii din perioada în care tatăl meu era comandant pe Șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră! Dacă am, cu siguranță, îi voi trimite. Domnia sa lucrează la o carte despre istoria Canalului și vrea să-i dedice o pagină tatălui meu!!! Îi mulțumesc din suflet! Cu o scurtă observație colegială.
Colonelul Petre Cristea este un personaj real, unul dintre cei care au construit România de ieri! Atenție, care este valabilă și astăzi! Din păcate, cu excepția blocurilor fără autorizație, astăzi, nu se mai construiește în ritmul în care se construia atunci! Pe vremea lui Pierre! Eu am copilărit în cartierul de la Gara CFR Constanța. Simt și acum tremurul patului declanșat la trecerea fiecărei “Tatre” încărcată cu stabilobozi pentru Portul Constanța!
