STATUIA LUI MIHAI EMINESCU (IV)(1098)

    Oscar Han descrie în volumul autobiografic Dălți și pensule 1, întâlnirea avută la Constanța, probabil în anul 1931, cu gazetarul și avocatul Ioan N. Roman și cu filosoful Tudor Vianu, chiar în etapa de declanșare a inițiativei: „Am luat masa împreună. Masa a fost foarte agreabilă și Tudor Vianu a contribuit la și mai puternica entuziasmare a lui Roman pentru monumentul marelui poet. Sub acest raport, Tudor Vianu era un om capabil să însuflețească, nu avea reticențe și, în mare măsură, faptul că am obținut monumentul se datorește lui. Aș putea spune că nașul monumentului de la Constanța a fost Tudor Vianu, care l-a convins pe avocatul Roman că aș fi singurul capabil să-l înțeleg pe Eminescu”2; deși i-a fost prieten adevărat lui N. N. Tonitza, inițial amic, apoi adversar redutabil lui Pamfil Șeicaru, autorul uită să amintească faptul că terenul pe care se grevează, inspirat și decisiv, intervenția distinsului estetician, fusese nu numai pregătit, dar chiar bătătorit de Șeicaru și Tonitza.

    Cu alt prilej, dar în aceeași carte, Han relatează: „Şi la o masă împreună, bătrînul Roman, entuziast, formase de curînd un comitet din notabilităţile oraşului (Pro Eminescu, având ca membri de onoare pe N. Iorga, Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Vianu, Ion Pillat, Paul Zarifopol, Simion Mehedinţi, I. Al. Brătescu-Voineşti, Constantin Brătescu, etc., n. n.), pentru ridicarea unui monument lui Eminescu. În entuziasmul lui, deşi nu strînsese aproape nici un ban, îmi dă comanda monumentului lui Eminescu.
  - Domnule Han, domnule Tudor Vianu, monumentele nu se fac cu bani, se fac cu entuziasm [...].
S-a făcut o petrecere care a durat aproape spre ziuă şi i-am promis că nu vin la Constanţa decît cu proiectul lui Eminescu. Şi pentru că ne dădeam seama de posibilităţile oraşului, am convenit să fac un bust monumental şi cu o figură reprezentativă a poeziei elegiace a lui Eminescu.
    Chiar în acea vară, în plin sezon, vin cu macheta lui Eminescu [...], ce reprezintă astăzi monumentul de la Constanţa. Eu aveam multe studii cu Eminescu. Figura lui, interpretări din poezia lui, o machetă cu Luceafărul, cu Poezia lirică, cu statuia lui Eminescu, cu grupări în vederea monumentului lui Eminescu la Bucureşti. Comanda acestui monument o primisem de la un comitet al cărui preşedinte a fost M. Sadoveanu. Cînd am pornit de la ideea unui monument de dimensiuni mari, cu grupuri care s-ar fi ridicat la sume colosale, am avut îndoiala de la început că comitetul n-o să aibă energia şi constanţa pentru a urmări în timp realizarea lui. Aşa că mi-a fost uşor să fac această machetă în dimensiuni mai mici [...].

    Am venit cu macheta la Constanţa după o lună de zile. Avocatul Roman, preşedintele comitetului, era în culmea fericirii. A strîns comitetul, au stat vreo două zile la discuţii, ce-au discutat între ei n-am căutat să aflu, dar a venit într-o seară la restaurant, am stat cu el la masă şi mi-a spus:
  - Vino, te rog, mîine la 12 la Primărie.
Între timp, el expusese macheta la o vitrină a unui magazin din Constanţa (detaliu uitat între timp, n. n.). M-am dus, l-am găsit cu mai multe persoane. Nu cunoşteam pe nimeni dintre ei. Discutau amestecat pînă cînd, la un moment dat, Roman se ridică în picioare şi începe să strige:
  - Eu am luat iniţiativa ridicării acestui monument. Dacă v-am chemat şi pe voi, credeţi că eu nu-mi dau seama că voi nu aveţi nimic comun cu Eminescu? Nu-mi dau eu seama ce «admiraţie» aveţi voi pentru Eminescu? Domnule Han, eu sunt avocat, eu ştiu să fac un contract. Spune-mi numai suma.
M-am gîndit eu repede aşa, mi se pare că am spus o sumă de 420 sau 460 mii lei. Îmi spune:
  - Domnule Han, cu suma asta poţi să faci monumentul? Conform cu macheta? Şi de dimensiunile pe care le-aţi dat?
  - Da, domnule Roman. Îl fac cu siguranţă, iar la anul să-l inaugurăm.
Scrie contractul şi se opreşte, zicînd:
  - Dar ce acont?
  - Aveţi bani?
Mi se pare că a pus un acont de cîteva mii de lei, trei-patru mii, nu-mi mai amintesc, şi am mai eşalonat la diferite termene anumite sume de plată, rămînînd un rest la prezentarea monumentului”. Ciorna Convenției între Oscar Han și Comitetul Pro Eminescu, scris manu propria de I. N. Roman, prevede suma totală de 500.000 lei, plătibilă astfel: 20.000 lei acont, 80.000 lei până la 1 mai 1931, 100.000 lei până la 1 iulie 1931, 300.000 lei până la 1 mai 19323.
„Avocatul Roman nu era numai un om de entuziasm factice, ci s-a aşezat la lucru şi a început să strîngă bani prin liste de subscripţie, prin conferinţe, sume de la autorităţi şi la data fixată la prima rată, mi-a trimis banii. Monumentul îl aveam aproape gata. Bustul lui Eminescu de la Constanţa a fost o replică a unui bust de dimensiuni mai mici ridicat prin 1927 la Mănăstirea Putna. Elegia, statuie în picioare, o aveam din grupul de figuri din monumentul cel care trebuia făcut la Bucureşti şi nu s-a realizat”4.
    Din mai 1931Comitetul Pro Eminescu are, în paralel, un al doilea preşedinte, pe vice-amiralul Ion Bălănescu; nu numai că nu s-au înțeles, dar sculptorul s-a simțit chiar lezat în sentimentele sale: Vice-amiralul, „militar, era cu totul alt temperament, cu totul altă mentalitate, compus şi somptuos. Venea la Bucureşti, ne vizita la Grupul celor patru. Eu monumentul îl aveam gata, bustul îl turnasem în bronz, mai aveam statuia de turnat, dar banii nu se strîngeau. Domnul amiral îmi vorbea întortocheat, dar niciodată nu-mi dădea un răspuns precis. Între timp, torn şi Elegia din banii mei şi o expun la Grupul celor patru (din 1934, sălile Fundației Dalles, catalog nr. 94, n. n.)...
    Fac comanda soclului la un pietrar din Constanţa, îl execută şi-l achit. Între timp mai strîng ceva fonduri, îmi mai trimit o parte, dar rămîne o sumă destul de importantă care, sub diferite pretexte, n-o primeam. Am văzut şi eram sigur că, dacă voi monta monumentul, nu mai am nici un fel de siguranţă că voi primi banii şi, de altfel, n-aveam nici pe cine să fac răspunzător. Pe de altă parte, ţineam foarte mult să montez acest monument la Constanţa. Era al doilea monument în cariera mea. Vine Regele Carol în ţară. Amiralul Bălănescu, oarecum împietat de situaţia asta, de întîrzierea asta, manevra în aşa fel [încât] să aduc monumentul.
    După o lună de zile, îmi face o adresă socotind că e o adresă după expresia lor. Îmi face cunoscut că, la data de [...], s-a încheiat între mine şi comitet un contract şi am primit atunci o sumă, un acont de cîteva mii de lei. Îmi eşalonează toate sumele pe care le-am primit şi ajunge la concluzia că eu nu le-am dat nimic în schimb. Ca şi cum n-aş fi făcut nimic. Dar cîţi dintre ei venind la Bucureşti n-au văzut în expoziţia Grupului celor patru, bustul lui Eminescu în bronz, Elegia în bronz şi chiar amiralul Bălănescu le-a văzut. Atunci le-am răspuns: «Tot ce mi-aţi comunicat este exact, în afară de faptul că îmi datoraţi suma de atît şi, ca să montez monumentul, mai aveţi să-mi trimiteţi suma de. [...] Vă fac cunoscut că numai la primirea sumei voi monta monumentul». O. Han.
    Se anunţă prin gazete că, la serbarea marinei din acel an, se va face inaugurarea monumentului lui Eminescu. Primesc din partea lor o adresă ameninţătoare. Era cam pe la 25 iulie. Şi eu nici nu mă sinchiseam. O adresă ameninţătoare că, dacă nu trimit monumentul, voi fi dat în judecată pentru că s-a anunţat în ziare inaugurarea monumentului lui Eminescu, în prezenţa regelui, şi mă fac responsabil direct de acest act. Îi trimet vice-amiralului Bălănescu următoarea telegramă:
«Domnule vice-amiral Bălănescu, nu eu sunt responsabil de nemontarea monumentului la Constanţa. Sunteţi direct dumneavoastră responsabil» [...].
Se duce şi la un avocat, consultă contractul, actele şi acela îl sfătuieşte:
  - Dumneavoastră trebuie să-i trimiteţi suma asta de bani. De la suma asta, el are timpul necesar să monteze monumentul.
  - Dacă îi trimit banii azi, în cît timp trebuie să monteze monumentul?
  - Într-o lună de zile.
  - Păi ce facem, că nu-l avem la serbarea marinei?
  - Domnule amiral, trimiteţi banii imediat.
    Eu aranjasem la Căile Ferate, făcusem toate facturile de trimitere în mare viteză a bronzurilor la Constanţa [...]. Soclul era montat cu cîteva luni înainte” (aici memoria îi joacă feste sculptorului, pentru că soclul este finalizat de primărie )5.
    O adresă din 1933 a Comitetului Pro Eminescu îl informează pe primar că „a ajuns în preajma înfăptuirei operii ce şi-a propus a realiza; monumentul executat de sculptorul O. Han se află terminat, iar după sărbătorile Paştilor va fi expus la Constanţa.
    Pentru ridicarea lui la ţărmul mării, se pune problema soclului, pe care comitetul nu o poate rezolva, dat fiind imensele dificultăţi care îi stau în cale. Plata a fost o sarcină destul de grea, dar cu străduinţa noastră a câtorva am izbutit şi am ajuns la liman, plătind sculptorului până astăzi 400.000 lei, rămănănd datori încă 40.000 lei, încât monumentul fără soclu costă 440.000 lei.
    În scopul acesta, ne adresăm D-vs. şi Consiliului Comunal cu rugămintea cetăţenească de a primi darul pe care îl facem Municipiului, monumentul lui Mihail Eminescu, insistând stăruitor ca să luaţi toate măsurile pentru ridicarea lui, întrucât sperăm a fi desvelit la 15 August când va fi în localitate M. S. Regele.
    Iniţiativa noastră terminându-se cu succes, sperăm că Onorata Primărie îşi va îndeplini opera sa edilitară, prevăzând în bugetul Comunei suma necesară pentru plata pietrei de soclu şi cizelarea ei. Anexăm la această cerere, planul întocmit de sculptorul care recomandă drept material brut, piatra de Başchioi din judeţul Tulcea, din care a fost făcut de altfel şi soclul bustului lui I. N. Roman”6.

1. Oscar Han, Dălți și pensule, Editura Minerva, București, 1970.
2. Ibidem, p. 669.
3. Document din depozitul MINAC, secția de Istorie modernă, inv. nr. 4464.
4. Oscar Han, op. cit., p. 509 – 517.
5. Oscar Han, op. cit., p. 511.
6. SJCAN, fond PMC, dosar 43/1933, f. 17.

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști