I SE SPUNEA MAMAIA, DAR ERA CEA MAI TÂNĂRĂ STAȚIUNE...(1409)
În anii 70, ne vizita destul de des un prieten de-al tatălui meu. Jigarov Astafi. Lucra în turism, șef cu aproviz ionarea în stațiunea Mamaia. Domnul Jigarov avea un aer aparte, caracteristic oamenilor deștepți din comerț și turism. Era un bărbat șarmant. Umbla îmbrăcat numai cu costume și cămăși de calitate. Dacă îl buzunăreai bine, găseai țigări Marlboro și ciocolată Toblerone. Tot ceea ce le aducea, în vizită, părinților mei, avea ceva special, de la shop, cum se spunea…
Reclamele din acea vreme erau simple, dar convingătoare. Una dintre ele, mi-a rămas în minte. Citez: “Dați copiilor dulciuri!” De unde? Într-o zi, reclama a fost dată jos. De unde atâtea dulciuri pentru copii? Deși savarina era savarină, nu ca acum!
Am și acum în minte eticheta de pe o sticlă de ulei. O salată de roșii apetisantă. Poate dacă nu distrugeam agricultura, cred, o chestie relativ majoră, turistul nu și-ar fi pierdut încrederea în produsele autohtone cu care era întâmpinat în stațiunea Mamaia!
În fiecare restaurant, la orice oră, se servea “specialitatea bucătarului”. Ai mai întâlnit în Mamaia o astfel de ofertă? Când a fost inaugurat Satul de vacanță din Mamaia, atunci, se spunea că fiecare căsuță are specialitatea ei culinară! Că fiecare regiune este reprezentată corespunzător în funcție de specificul său.
Aiurea! O ceafă și 4 mici a rămas cea mai populară comandă în stațiunea Mamaia și nu numai...Dacă nu ne culcam pe ceafa celor 4 mici, Mamaia ar fi fost Mamaia!
Un amănunt minor. Șeful cu aprovizionarea purta pretutindeni ecuson când se afla în stațiunea Mamaia. Ordine și disciplină. Securitate deplină asigurată turiștilor. Niște profesioniști! Avantajul constă în faptul că profesionistului nu trebuie să-i explici în cuvinte importanța în turism a lucrurilor multe și mărunte...De pildă, apă minerală și plată în camera de hotel. Măcar atât! Pe litoral, apa este cea mai scumpă!
În anii 70, în Mamaia, existau, cișmele, țâșnitori, cum le numeau unii. Troleibuziștii opreau în dreptul lor, beau apă pe săturate, se răcoreau și plecau mai departe în cursă. Contrar comentariilor, nemții nu erau chiar atât de simandicoși! Și, atunci, de ce nu am fost în stare să-i păstrăm? Măcar o serie de la Clubul Mediteranean, o alta de la Național...Rex…Beneficiind de managementul domnului Țacu, Clubul Mediteranean s-a acoperit de glorie! Și cu concursul firmei germane TUI.
De ce Mamaia a dispărut pur și simplu dintre colaboratorii germanilor? TUI-mama lui! Am avut șansa să prind Mamaia în anii adolescenței sale. Era simplă și frumoasă ca Cenușăreasa. Curată, verde, stațiune! Plaja mare cu nisipul cel mai fin din Europa. Pepinieră pentru fetele din Danemarca dornice să se distreze, mărite etc. Prețuri accesibile. Cu pui la rotisor și cartofi prăjiți, își potolea foamea o familie alcătuită din 4 persoane.
Ce a rămas din frumoasa stațiune? Un cartier constănțean. Un șantier monstruos, care nu se mai termină, în veci. Plaje lungi și pustii, gropi adânci, și în mare și pe uscat, pericole care te pândesc de peste tot…
Mamaia era o fericită insulă a tot ceea ce era mai frumos pe lume! Deși i se spunea Mamaia, era cea mai tânără stațiune de pe litoral!
Sursa foto: www.ctnews.ro
