SUNTEM O REZERVAȚIE SUB NOE(553)
Probabil ne-am trezit în univers plângând. În fața voastră, cu căciula în mână, vă spun asta, cărăm aer în spate degeaba.
În cazul meu se confirmă că ziaristul nu are viață personală, este pretutindeni. Stau în crucea pământului și nu-mi explic de ce mereu se bat prin trupul nostru tricolor cuie la oră fixă. A meselor de gală pentru că România trăiește cel mai diabolic sistem de eradicare a populației.
Morala, sigur, și-o fabrică fiecare. După disponibilitate, după felul în care poate și dorește să înțeleagă lucrurile. Satele nu sunt decât trista turmă ce lână și brânză trimit în oraș. Da, Doamne, oamenii dintr-un neam de inși cărora ni s-au băgat tranchilizante în tâmplă am devenit o națiune blestemată.
Ne-a desțărat democrația. Ne ducem încet-încet spre tăcere. Sperăm că facem parte dintr-o lume care să reziste Spânului. Suntem o țară care are nevoie nu doar de trecut, nu doar de ziua de ieri, ci și măcar de un viitor coerent.
Scriu și plâng. E februarie 2023, capitol aproape închis. Cineva mă suspectează de subcopitate, inconsistență și reverie devastatoare. E greu, mai greu de înțeles soviet umor, union la categoria sub 30 de ani. E pentru tot boborul să se râză de toată lumea. Nu știți să apreciați altfel umorul la adevărata lui valoare, de aceea nu iese Arșinel din noi nici cu exorcizare și ne domină un Bendeac plin de ridicol.
E adevărat, dau cu pietre afișând o idee. Vom muri balcanici, fanarioți, îngropați în șpăgi și în trafic de influență. Oamenii se supără repede și pleacă în zona lor de relax. Există însă o lege. O respecți sau intri după gratii.
Mă apucă pandaliile, nu alta. Atenția e o chestie balcanică și orientală. Trebuie să fii tâmpit să faci așa ceva, însă în presă sunt multe personaje de acest calibru. Grețos. De-a lungul vremurilor ce a legat societatea noastră, pe lângă educația în general și educația civică în particular, a fost actul dur al justiției, actul care a fi trebuit să deschidă ochii.
S-ar putea, de pildă, să fim surprinși de numărul medicilor din sistemul de stat care au angajamente și în privat, plus cabinete personale. Probabil că pentru ei ziua de muncă are 40 de ore. Nu am auzit vreodată de un caz de malpraxis sancționat de Colegiul Medicilor. E o castă care se autoprotejează la maxim.
Deși pare cam târziu să ne mai întrebăm cum am ajuns aici, deja cancerul e stil de viață și nu cere zece lei pentru tratare, primește oricum de la toți prin nepăsare. De-aia suntem buni la gimnastică, pentru că suntem flexibili.
A nu da și primi mită e o formă de a-ți nega apartenența la acest popor român. Trist, dar adevărat. Banii contează. Suntem pe cont propriu. Nu avem spitale, nu avem medici, iar ăștia care vin din spate sunt de toată jena. Nu e ca în Caragiale: o semnăm și o dăm anonimă. Mulți intelectuali s-au compromis la pachet.
Suntem o țară civilizată, așa ne place să hăulim pe toate drumurile. Spre comparație, orice dolar donat în Canada e deductibil la impozit, iar statul rambursează. Un mecanism corect de recunoștință. Ar funcționa bine și în România, fără atâta hoție. Iresponsabilitate, numele tău e propaganda.
Dar să nu uităm totuși ceva, extrem de important: nu toți cei din biserică sunt buni, nu toți cei din pușcărie sunt răi și nu toți cei din jurul tău îți sunt prieteni.
Continui să plâng și pun punct.
