Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
timp liber
Să ne amintim de … Nicu Constantin

Să ne amintim de … Nicu Constantin(609)

Nicu Constantin (31 iulie 1938, Carmen Sylva / Eforie Sud – 15 septembrie 2009, București) a fost un mare actor de comedie, dar și un personaj cu o biografie extrem de colorată, pe care puțină lume o cunoaște.

Privirea lui sașie era marca sa tipologică, exploatată cu multă abilitate atât la televiziune, în scheciuri memorabile, cât și în filme sau în spectacolele de revistă.

Dar destinul l-a făcut să treacă prin tot felul de experiențe incredibile. Provenea dintr-o familie mixtă, tipică pentru Balcanii începutului de secol XX. Tatăl său, Tudor Constantin, era aromân și provenea din localitatea albaneză Corcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910.

Actorul Nicu Constantin își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său. Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă. Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, rămas orfan după marea foamete provocată de secetă și care avea apoi să ajungă pe unul din cele mai mari petroliere din lume, „Independența", găsindu-și sfârșitul o dată cu scufundarea acestuia în Bosfor.

De mic, Nicu Constantin practică tot soiul de meserii: ajutor la bostănăria turcului Cadri, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de alune la cornet, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară etc. Chiar dacă și-a dat seama că are o înclinație către lumea teatrului și a cinematografiei, Nicu Constantin a urmat sfatul tatălui său și s-a înscris la Școala de Construcții din Brașov. Din păcate, costurile erau destul de mari, așa că s-a transferat la Școala medie tehnică de Marină din Constanța.

După ce a terminat școala, Nicu a mers la București, unde a urmat cursurile Liceului „Matei Basarab”, în timp ce lucra pe post de electrician și mergea la Școala Populară de Arte. Pentru Nicu Constantin primul spectacol a fost ținut în Școala de Marină din Constanța când Nicu Constantin, ce făcea pe atunci parte din grupul „Trio Scaramuța", a prezentat momentul satiric „Mâine vom fi pe mare". În 1954 vine la Bucureşti, unde o cunoștință a familiei îi promisese un loc la circ după ce sperase să fie cooptat în Ansamblul de Estradă al Armatei. Acolo însă, nu i-a fost permisă angajarea, fiind minor, drept urmare se angajează la Întreprinderea „Electromontaj”, pe post de electrician.

Destinul face să-l întâlnească în București pe fostul lui profesor de la Marină, Andrei Müller, alături de care va închega o brigadă artistică în întreprindere, numită „Scurtcircuit”. În 1959, s-a petrecut marele eveniment al tinereții sale artistice: a apărut la TVR alături de Margareta Pâslaru și Marina Voica într-o emisiune dedicată în special tinerilor artiști nedescoperiți încă.

În anul următor, Nicu Constantin și-a încercat norocul la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Deși pe listă apăreau peste 250 de candidați, erau scoase doar două locuri pentru tinerii actori. Nicu a fost unul dintre cei doi candidați merituoși care au obținut o poziție în cadrul teatrului, loc de muncă pe care l-a păstrat până în 2000, când a fost nevoit să iasă la pensie.

Devenit actor profesionist, între 1960 și 2000, a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. În palmaresul înregistrărilor lui Constantin simpaticului actor se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Documentar întocmit de Pompiliu COMȘA

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.