Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
politica
Submarinul galben s-a răsturnat

Submarinul galben s-a răsturnat(690)

Hei, e toată lumea la bord? (,, ...”) Cu viteză maximă înainte, domnule Boatswain, cu viteză maximă/ Cu viteză maximă înainte este, domnule/ Tăiați cablul, lăsați cablul/ Aye, aye,Sir, aye-aye/ Căpitane, căpitane/... Toți trăim într-un submarin galben/ Submarin galben, submarin galben...”

Și cineva a strigat: Că, bă, că bă submarinule galben, ce-ți arăți silueta pe sub mare, pe sub oraș, pe la primărie, pe la intersecții, semafoare, giratorii (ate) că-s mai bune decât toate, colțuri de străzi bulevardiere cu buzunare la port-jartiere, ascunzându-ți chipul sub covorul de pe umăr în loc să te ocupi de un discipolat în orașul Tomis căci vorba aceea, ,,În orașul meu natal/ Trăia un tip senzațional/ Un om care a navigat pe mare/ Și ne-a spus despre viața lui/ În țara submarinelor...”

Și submarinul galben își arăta talia, căci nu toată lumea are talia lui, ceea ce înseamnă că n-ar fi încântată (lumea) de talia sa. Jur asta cu mâna pe talie, iar talia poate fi o ispită. Și diavolul a recurs la ispite cum ar aceea că într-o noapte, de exemplu, s-a prefăcut într-o fermecătoare tânără care ar fi putut provoca oricui gânduri atât de lascive încât, oricât ai fi fost amenințat cu focurile și chinurile iadului, atât de provocatoare îi erau detaliile, nu ți-ar fi schimbat nimeni hotărârea, că așa este când viermele vanității e cel nedadormit, de a ți se cânta psalmi afrodiziatici pe holurile și-n birourile primăriei, întreținându-ți, ca o spălătoreasă, amorul propriu. Ptiu, drace, ocolește Doamne gândurile necurate din mintea mea!

Recunosc, în toate cărțile citite despre submarine, nu scria despre cum se poate răsturna în oraș, despre despărțirea, pe cale de consecință de el, într-un fel de abandon public. Și apropo de poate, în sensul că poate o ieși ceva cu primăria, vorba lui André Gide: ,,Nu mai scriu nicio frază afirmativă fără să fiu ispitit să adaug ,,poate”. De aceea, limba poveștilor e universală, considerent care m-a făcut, la decernarea premiilor Oscar să-i îndemn pe cei din sală: Nu, nu fluierați.

Ce mi-a atras mie atenția, a fost sigla de pe bordaj: VTSF adică, V-am Tras pe Sfoară, Fraierilor. Astfel submarinul galben se dovedea a fi fiul vremii sale. Am râcâit-o cu inelarul, el nu e niciodată la ananghie, prilejul fiind unul neașteptat, și nu mă refer la faptul că în tinerețe aș fi leșinat (leșinul este și un fapt de mânie), eu nefiind mare iubitor de fasole cu ciolan, după patul alb al unui submarin, fie el și galben, deși putea fi și o culoare ternă, deci o culoare în opoziție, așa cum se găsește în natură, chiar și la animale, ci la acela că tocmai trecea pe sub fereastra mea, tras parcă de o lesă. Auzisem eu o foșgăială, dar am crezut că momelile pentru pescuit au capitulat, spărgând cu delicatețe borcanul.

Dar omul cât trăiește învață, fără să fi trecut pe la școala de la palo Alto, ceea ce-mi ia mie orice șansă de a șovăi. Mulțumită meseriilor omenirea a obținut toate lucrurile necesare vieții. Inclusiv acest submarin galben.

Răsturnând strada, așa răsturnat cum era, că apucase să mai debalasteze, a deschis chepengul și ce să vezi? A apărut un exchibiționist purtând ciorapi negri cu model un motan negru a cărui coadă urca peste genunchi, de nu te mai săturai să privești exact ca la genunchiul broaștei. Dar să nu vorbesc despre submarinul galben pe la spate. În altă zi l-am văzut în oraș, așa răsturnat de plictiseală, de mi s-a făcut rău de submarin, mai ales că exchibiționistul a exclamat, ca și cum o distilerie ar fi dat totul în vileag: ,,Vai de mine, ne îndreptăm spre bancul de lucru al bărbaților îndemânatici!” Nu m-am abținut și i-am răspuns: Îți voi da un cartonaș roșu./ Ce-are baba n-are moșu, după care mi-a căzut sistemul de comunicare, cel gestual, deși nu făceam reclamă la pemperși.

Așa se întâmplă când apă bei, apă vorbești, căci apei îi plac aventurile lui nicăieri chiar și cu ficatul străpuns de lumina galbenă a submarinului. L-am zărit mai apoi, când a ieșit la suprafață într-o dimineață, ca o paiață, într-o intersecție fără direcție, cum se tăvălea în fagurele unui roi de albine, că dacă erau viespii alta ar fi fost emoția pe care mi-ar fi transmis-o, astfel că, în loc să meargă pușcă pe vipușca unuia dintre bulevarde, alegeți dumneavoastră care vă sunt la-ndemână, a rămas locului, de-am crezut că va deschide acolo și un cort. Nu dintr-ăla țigănesc în fața căruia solomonarii citeau în ghioc unor coconi legănați de baionetă.

În ediția sa de seară, ziarul cu tichie și bonetă a publicat imagini exterioare cu submarinul galben răscolind duhurile din pământul, văzduhul și de pe marea Tomisului, chiar și așa răsturnat într-o rână, pe-nnoptat ajungând pe tărâmul fermecat, ca un Ul(u)ise. Dacă aș fi văzut ce are și pe dinăuntru, cred că mi-aș fi spus că pe dinafară eu arăt grozav...

Dar să fiu împăciuitor, fapt pentru care voi sta cu mintea trează, că dacă voiam să mă fac submarin, tras de-o caleașcă cu cai de lemn mânați de un vizitiu mort...

Apropo, Anthony Hopkins declara deunăzi următoarele: ,,La 17 ani mă săturasem să fiu numit prost și mi-am spus: O să fac ceva. Voi fi actor”. Bine că nu s-a trezit pe la cincizeci și opt de ani spunându-și, ca să nu-l ia Dunărea de jos, că s-a săturat să postuleze, în van, despre Teoria valurilor: ,,O să fac ceva. Voi fi primar”.

Ultima oară când am dat față-n față cu submarinul galben avea sub braț Index librorum prohibitorum. Știți, vorba aceea: Unii se dau pe roată, unii se dau pe brazdă, unii se dau cu submarinul, fie el și galben, fie el și răsturnat, de-a venit apa și l-a scufundat.

Nici măcar ritmurile lipsite de ordine ale celor de la The Beatles cu care-am deschis și cu care închid rândurile de față: ,,Și orchestra cântă-așa:/ Colorați și subacvatici/ Toți prietenii ne sunt simpatici/ Toți trăim într-un submarin galben/ Galben submarin/ Galben submarin// Încape tot într-un ibric/ Nu ne trebuie nimic (nimic)/ Valuri verzi și cer senin/ Într-un galben submarin”, nu vor reuși, cum o fac de obicei deținătorii de sânge liber (mă refer la deținătorii transfuziilor sangvine), să ajute la ranfluare.  

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.