Dobrogeni celebri: Mihail Moruzov
Viața bate filmul!(II)(511)

 În noaptea de 26/27 noiembrie, în timp ce se găsea sub stare de arest în Celula nr. 1, în Închisoarea Militară Jilava (amenajată în incinta Fortului nr. 13), Mihail Moruzov a fost asasinat de un grup de legionari, împreună cu alți 63 de arestați, într-unul dintre cele două evenimente diferite cunoscute sub numele de "Masacrul de la Jilava".

Generalul Ion Gheorghe, care în perioada 1934-1938 a fost atașat militar la Ankara, a avut ocazia să-l cunoască pe Moruzov, despre care consemnează: „Moruzov a început ca agent de informație de mâna a treia al Statului Major român. Obraznic și descurcăreț cum era, a reușit să dea marea lovitură după ani de activitate neimportantă: l-a informat pe Carol al II-lea despre anumiți politicieni români. Aceasta i-a adus postul de șef al Serviciul Secret român. L-am văzut cu prilejul unei serbări din Palatul Regal, în eleganta uniformă a Frontului Renașterii Naționale, după ce figura sa îmi atrăsese mai înainte atenția pe culoarele Statului Major, fiind îmbrăcat pe atunci în haine modeste.”

Serviciul de siguranță al Deltei a fost prima structură informativă și contrainformativă creată în 1917 de care se leagă strâns activitatea lui Mihail Moruzov. În 1920 Moruzov a fost arestat, în baza mandatului cu nr. 2250/13 mai 1920, emis de judecătorul de instrucție al Tribunalului Constanța, "în virtutea art. 14 și 204, combinat cu art. 40 din Codul Penal".. Ancheta nu a reușit să dovedească însă nimic. Arestarea și ancheta ce a urmat s-a datorat se pare conflictului cu noul director al Siguranței statului, Romulus Voinescu, care-l suspecta de spionaj, ca și de o serie de afaceri dubioase, printre care și contrabanda făcută la Gurile Dunării și în Basarabia, cu schimbul rublelor în lei.

Imediat după terminarea primului război mondial, s-a pus problema reorganizării unui serviciu de informații și contrainformații în cadrul Marelui Stat Major, un serviciu secret, paralel, cu angajați civili. După unele documente, la propunerea generalului Dragu, după altele, la cea a amiralului Coandă, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise până atunci) a fost numit Mihail Moruzov. Inițial, și SSI a avut două secții, analog serviciului de informații al armatei : de informații și contrainformații. În 1928, lui Moruzov i s-a cerut să elaboreze un proiect de reorganizare, care să aducă serviciul la nivelul echivalentelor sale din S.U.A., Franța sau Anglia. După cum ne informează colonelul Gheorghe Petrescu, Moruzov a alcătuit un proiect de reorganizare a tuturor serviciilor de informații, concentrându-le sub o singură direcțiune generală la Președinția Consiliului de Miniștri. Deja, în 1928, SSI se mărise considerabil, având un secretariat general, mai multe secții și o organizare importantă în teritoriu. Deși continua să funcționeze sub tutela - nominală - a Marelui Stat Major, structural și operațional SSI devenise altceva. Principalul pericol venea acum dinspre est. CEKA, apoi OGPU, și în fine, NKVD nu neglijaseră spațiul românesc.

Prin tot felul de acțiuni informative, cum a fost complotul colonelului "Precup" sau ostilitatea față de "palat" a lui Barbu Știrbey, Moruzov a reușit să câștige încrederea lui Carol al II-lea și a principalului său colaborator, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului. Mulți din colaboratorii lui Moruzov, îi vor atribui acestuia ulterior un mare rol în politica de slăbire a partidelor istorice pusă la cale de Carol al II-lea, șeful SSI devenind atotputernic în politica internă. În ciuda tuturor acestor acțiuni, departe de tot de obiectivele unui serviciu de informații al armatei, lui Mihail Moruzov nu i se pot nega meritele în domeniul organizării serviciului și a activității pur informative.

În zilele care au precedat izbucnirea celui de-al război mondial, România își declarase în mod oficial neutralitatea, printr-un comunicat dat în 6 septembrie 1939, publicat în Monitorul oficial, nr. 206, din 7 septembrie 1939. Documentele găsite probau indubitabil colaborarea lui Mihail Moruzov, șeful SSI, cu Deuxième Bureau și cu Intelligence Service, deși în iarna lui 1939-40, acesta colaborase relativ bine cu Abwehr-ul pentru contracararea acțiunilor sabotorilor britanici.

Jocul dublu al lui Moruzov nu putea avea loc fără acordul lui Armand Călinescu și al regelui, pecetluind soarta acestuia. La 8 septembrie 1940, amiralul Wilhelm Canaris a venit la București și a luat legătura direct cu generalul Ion Antonescu, perfectând căile de continuare a colaborării între Abwehr și SSI, în secret și peste capul lui Moruzov. Același joc dublu, influențat direct de interesele de putere ale "Camarilei", va fi practicat de Mihail Moruzov în relațiile cu Mișcarea Legionară.

În data de 3 septembrie 1940, Mihail Moruzov este chemat la Veneția de către Wilhelm Canaris, șeful Abwehr-ului, pentru o discuție privind concentrările de forțe sovietice la granița cu România, siguranța zonelor petroliere și activitatea comunistă în țară. Omologul italian al celor doi, gen. Giacomo Carboni, a participat doar în calitate de gazdă numai la o întâlnire protocolară.

Discuțiile au continuat și a doua zi, în 4 septembrie 1940, Mihail Moruzov plecând spre țară la ora 17,17, însoțit de lt.-col. C. Gh. Ionescu Micandru, unde a sosit în ziua următoare, la orele 23,00. În gara Pitești, cei doi, Mihail Moruzov și lt.-col. Ionescu Micandru, au fost întâmpinați de adjunctul directorului S.S.I., Niky Ștefănescu, însoțit de un anume Șerbu, pentru a-l lua cu o mașină pe șeful lor. Acesta a refuzat, după care tot restul drumului până la București, s-a retras în compartimentul vagonului de dormit pentru a discuta cu Ștefănescu.

Odată ajunși în Gara de Nord, Micandru s-a despărțit de cei doi, care au plecat împreună. În timp ce Moruzov se găsea la Veneția, la ordinul acestuia, Niky Ștefănescu distrusese toate dosarele care probau implicarea ilegală a S.S.I. în jocurile politice ale "Camarilei", astfel că la percheziția efectuată în data de 10 septembrie 1940, inspectorul de siguranță Constantin Maimuca, nu a mai găsit nici un dosar.

În aceeași noapte, Mihail Moruzov, împreună cu adjunctul său, a fost arestat. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru că contribuise direct la elaborarea listei celor 105 căpetenii legionare ce fuseseră asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operațiunii de represalii ordonate de către Carol al II-lea în urma asasinării lui Armand Călinescu. Se afirmă că Moruzov deținea unul sau mai multe dosare compromițătoare privindu-i pe Antonescu, acuzat de bigamie, pentru care obținuse câștig de cauză în instanță (fusese reprezentat de avocatul și colaboratorul politic ulterior, Mihai Antonescu) și pe mama lui, Lița Baranga, octogenară la acea dată. Antonescu avea astfel toate motivele să-l elimine pe Moruzov. În ceea ce-l privește pe Horia Sima - conform afirmației făcută de Gheorghe Cristescu, unul din șefii SSI - a fost spionul lui Moruzov, plătit cu 200.000 de lei lunar (70 de salarii medii). Jurnalistul Mihai Pelin, într-un articol apărut pe blogul personal, reluat în presă, afirmă că Horia Sima ar fi fugit în Germania, pentru a face spionaj în slujba lui Moruzov. Aurora Florina, într-un interviu afirmă că tatăl ei nu ar fi fost asasinat de legionari, ci de soldați, din ordinul lui Ion Antonescu, afirmând că a văzut răni produse de baionetă pe cadavrul tatălui ei (11 răni de glonț și 5 lovituri de baionetă), chestiune contrazisă de certificatul medico-legal.

Una pese alta, sunt de consemnat câteva aspect importnte. Cu doar trei clase primare, Mihail Moruzov a reuşit să creeze o reţea de spioni care concura în secolul trecut cu cele ale marilor puteri europene, cu care a capturat agenţi nemţi şi a cules informaţii importante pentru front. Om de încredere al lui Carol al II-lea, a sfârşit împuşcat de legionari într-o celulă de la Jilava, în 1940, în timp ce pregătea o alianţă a serviciilor secrete române, italiene şi germane.

Despre Mihail Moruzov mai ştiu acum doar istoricii serviciilor secrete din România şi fiica sa, Aurora Moruzov care locuieşte singură într-un apartament din Capitală. Chiar dacă a trăit învăluit în mister, istoricii au reuşit să desluşească traseul profesional al lui Mihail Moruzov şi l-au caracterizat drept un mare patriot, informaţiile culese de el fiind de importanţă vitală pentru statul român.

Documentar de Pompiliu Comșa

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști