Vă propunem din nou să ne raemintim de AUREL MANOLACHE(435)

A început sezonul estival și ca în fiecare an vom fi invadați de zeci de mii de turiști. Dar parcă și nouă, constănțenilor get-beget, ne este dor de o seară de dans, în compania unui vin bun, ascultând melodii cunoscute, fredonându-le sau admirând corpul balerinelor.

De aceea, vrând-nevrând, iar ne vin în minte amintirile cu compozitorul, dirijorul și directorul de la Fantasio, atât de îndrăgitul nostru prieten. De acea iertat fie reporterul care insistă pe acest subiect. Sperăm totuși să vă facă plăcere rândurile care urmează.

Născut la Galaţi, pe 5 octombrie 1931, compozitorul Aurel Manolache s-a statornicit la Marea Neagră marcând în mod fundamental viaţa culturală a urbei - ca şi fratele său, Gelu Manolache - fiind considerat „părintele spiritual“ al Teatrului de revistă „Fantasio“ (director şi dirijor), un adevărat brand al Constanţei, desfiinţat în vara lui 2004, printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean Constanţa.

A fost compozitor şi creator de şlagăre cântate de artişti precum: Margareta Pâslaru, Dan Spătaru, Cătălin Crişan, Loredana Groza, Corina Chiriac. De altfel, în 1969, la cea de-a II-a ediţie a prestigiosului festival internaţional „Cerbul de aur“ de la Braşov, Julio Iglesias a ales să cânte o piesă compusă de Aurel Manolache - „Ale tale“.

A dirijat în nenumărate rânduri orchestra Festivalului Naţional de Creaţie şi de Interpretare „Mamaia“, iar mai târziu şi-a purtat cu bucurie numele de „tataia copiilor“, odată cu înfiinţarea Festivalului „Mamaia Copiilor“, în 2001, a cărui tradiţie e dusă mai departe de fiul său, actorul Liviu Manolache.

Lui i se datorează și înființarea la Constanța a Ansamblului de Balet Clasic și Contemporan „Fantasio“, deoarece el a fost singurul care a crezut în visul maestrului Oleg Danovski, susținându-l și oferindu-le balerinilor case și scena de la Marea Neagră, lansând trupa cu turnee prin țară.

O frumoasă şi sugestivă descriere îi face fostul secretar literar al Teatrului „Fantasio“, Jean Badea, în monografia Revistei constănţene, apărută, în anul 1998, la editura Leda: „Că a iubit acest teatru mai presus de sine, nu este astăzi o noutate. I-a sacrificat totul: şi liniştea nopţilor, şi tihna unui cămin, şi sănătatea. Chiar compoziţia muzicală a trecut pe planul al doilea, măcar că notele desenate de el pe portativ «trădau» un compozitor care - de n-ar fi fost Fantasio - şi-ar fi depăşit palmaresul actual (oricum de invidiat)“.

În aceeaşi notă, Jean Badea continuă să-i facă un portret elocvent, o sumă a calităţilor şi exigenţelor sale: „A fost, mai cu seamă, directorul de instituţie priceput «până la Dumnezeu» în toate tainele conducerii, chiar şi cele mai ascunse. Ştia multe despre cum se face un spectacol de revistă, dar şi despre cum se ţine evidenţa contabilă. Deseori, biroul organizării spectacolelor «şoma» pentru că planul deplasărilor sau al turneelor era întocmit de el. Achizitorul nu cumpăra o papiotă sau o rindea, un bec sau o pensulă fără a avea avizul său. Fiecare schiţă de costum sau decor purta semnătura directorului, după ce pictorul-scenograf executase numeroase modificări cerute de el. Inspecta cu cerbicie cabinele, atelierele, grupurile sanitare, sălile de repetiţii, birourile administrative şi impusese un regim draconic de ordine şi curăţenie. Înainte de ridicarea cortinei era văzut chiar la controlul biletelor, iar după terminarea spectacolului verifica stingerea ultimelor lumini. Într-o vreme, când reducerea consumului de electricitate făcea ravagii, l-am auzit perorând cu însufleţire împotriva indicaţiilor oficiale: «Teatru fără lumini nu se poate face! Vom mai stinge un bec, două la birouri, pe coridoare, dar la scenă - când trebuie - să fie baie de lumină! Eu răspund de această risipă!» (...) Dar acest director exigent, temut, poate chiar urât de unii, îşi apăra oamenii cu aceeaşi îndârjire, le obţinea aprobări pentru maşini şi apartamente, vize paşaportare, derogări de studii, gradaţii şi clase profesionale“.

Inima lui Aurel Manolache, greu încercată în ultima vreme şi de desfiinţarea teatrului său de suflet, „Fantasio“, a încetat să bată pe 9 martie 2010, la spitalul din Galaţi, oraşul natal, unde a şi fost înmormântat. Nu împlinise încă 79 de ani.

Articole similare

• Hanul Balcan din Constanța se redeschide pentru O SINGURĂ ZI, 10 octombrie, în cadrul evenimentului HANUL CU FILME!
• „Străinul”, după romanul lui Albert Camus, la Cinema „Jean Constantin”!
• Delfinii, Planetele și Microrezervația, la preț redus. Cât costă o vizită la Complexul Muzeal din Constanța în această toamnă
• Piața Ovidiu devine scena folkului românesc: Constanța Folk Fest 2026
• Mașina viitorului te așteaptă la Salonul Auto București!