Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
social
Protestul naţional împotriva exploatării gazelor de şist: mitinguri în Mangalia, Slobozia şi... Australia, doar o scrisoare deschisă în Constanţa!

Protestul naţional împotriva exploatării gazelor de şist: mitinguri în Mangalia, Slobozia şi... Australia, doar o scrisoare deschisă în Constanţa!(1873)

În judeţul Constanţa, ca şi în localităţi din alte zone ale ţării, ba chiar şi în străinătate, în Bulgaria (în zona litorală) sau acolo unde există comunităţi de români mai activi din punct de vedere civic (de exemplu, în... îndepărtata Australie!) au avut loc ieri acţiuni încadrate în ceea ce organizatorii, asociaţii ale „societăţii civile”, în special cele cu preocupări ecologice, au numit, generic, Protestul Naţional împotriva exploatării gazelor de şist.
Dacă în ţară (Bârlad, Vaslui, Cluj, Timişoara, ba chiar şi în oraşe precum Slobozia, unde nu s-a descoperit nici o pungă, limitrofă, de astfel de gaze!) şi trei localităţi din sudul litoralului nostru (Mangalia, Limanu-2 Mai şi Costineşti), organizatorii (se remarcă, printre aceştia, mai ofensivul ONG Vama Verde ) au ales o formă mai dinamică de manifestare, adunând cetăţenii la mitinguri desfăşurate în faţa sediilor Primăriilor, în urbea noastră, Constanţa, protestatarii au ales o modalitate mai „soft”: înmânarea unei scrisori deschise reprezentanţilor Primăriei, Consiliului Judeţean şi Prefecturii.

Prin respectivul document, Coaliţia Dobrogea Verde (formată din asociaţiile nonguvernamentale Mare Nostrum, Centrul pentru Resurse Civice, Grupul pentru Jurnalism, Cultură şi Comunicare, Comisariatul pentru Societatea Civilă şi Costineştiul Verde) îşi exprimă îngrijorarea faţă de intenţiile de prospectare, explorare si exploatare a gazelor de şist, prin metoda fracturării hidraulice, în trei perimetre din Dobrogea: Adamclisi, Vama Veche si Costineşti.

Din punctul de vedere al organizaţiilor semnatare ale scrisorii, aplicarea metodei fracturării hidraulice generează mari riscuri, asupra cărora trebuie să se pronunţe întreaga comunitate, după o analiză extrem de atentă şi riguroasă. Riscul cel mai important ar fi, în opinia ONG-urilor, contaminarea apelor de adâncime, cunoscutul bazin acvifer dobrogean, care furnizează cea mai mare parte a apei potabile şi de lucru, ajunsă la consumatorii casnici şi industriali. În condiţiile în care compania care intenţionează să exploateze gazele de şist, prin metoda fracturării hidraulice, nu a comunicat denumirea aditivilor chimici pe care îi foloseşte în astfel de exploatări ( asupra cărora există serioase temeri şi informaţii că se încadrează în categoria celor carcinogeni), un asemenea eveniment ar fi o, cităm din document: „catastrofă de neimaginat, practic locuitorii din cea mai mare parte a Dobrogei nemaivând de unde sa bea apă sau să o folosească pentru consumul casnic, nemaivorbind de lovitura teribilă asupra tuturor agenţilor economici din zonă”.

Protestatarii atrag atenţia asupra faptului că această contaminare a apei ar putea genera efecte (negative) în cascadă: distrugerea turismului românesc, atât cel de agrement, cât şi cel balnear, pentru ambele guvernele României făcând eforturi financiare consistente, din bugetul public, în sensul revigorării acestora. Urmările socio-economice sunt uşor de ghicit: mii de locuri de muncă pierdute, mii de familii rămase fără veniturile necesare supravieţuirii, falimentul a sute de operatori economici, cu repercursiuni directe asupra bugetelor locale şi naţional.
Se întreabă autorii scrisorii ce tour-operator, român sau străin va avea curajul să rişte să-şi trimită clienţii (turiştii) pe litoralul Mării Negre şi să-i expună unor riscuri de viată şi de moarte. Chiar şi numai anunţarea intenţiei de exploatare a gazelor, în această zonă, va genera o deformare negativă, poate iremediabilă, a imaginii turismului românesc, de pe litoral.
Contaminarea solului şi, prin urmare, distrugerea agriculturii din zona Dobrogei, ca şi a industriilor legate de creşterea animalelor, va avea, se avertizează în document, consecinţe sociale şi economice tragice, nu doar asupra regiunii, ci a întregii Românii.

Scrisoarea de protest se încheie cu solicitările ONG-urilor, pe termen scurt şi mediu. Reproducem acest final: „Luând în considerare cele expuse, cerem autorităţilor locale şi centrale, tuturor instituţiilor menite să apere drepturile cetătenilor români, să oprească orice activitate de prospectare, explorare şi exploatare a gazelor de şist, în toate perimetrele propuse din România, şi să organizeze informări, dezbateri şi discuţii publice,, iar în final să consulte public cetăţenii, cu privire la o decizie pe aceasta temă”. Se propun nu doar referendumuri locale, la nivel de comună-oraş sau judeţ, ci chiar un plebiscit naţional.
 

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.