Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
cultura-educatie
Să ne amintim de... MIHAI IRIMIA

Să ne amintim de... MIHAI IRIMIA(606)

MIHAI IRIMIA (1942 - 2011) 

 

Mihai Irimia a fost profesor, istoric, arheolog, muzeograf principal la Muzeul de Arheologie din Constanța și membru al Societății de Studii Clasice din România.

Mihai Irimia a absolvit liceul „Ștefan cel Mare” din Târgu Mureș, apoi a studiat între anii 1960-1965 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A obținut doctoratul în istorie la Universitatea din București. După absolvirea facultății a fost repartizat guvernamental la Muzeul de Arheologie, unde a activat aproape 30 de ani, conducând săpături arheologice, realizând cercetări și publicând cărți și studii.

A fost membru al Comisiei Internaționale pentru promovarea studiilor indo-europene și trace, membru al Comisiei Naționale de Arheologie (1986-2004), vicepreședinte al comisiei zonale a Monumentelor Istorice (1996-2002), președinte al Societății de Studii Clasice. A participat la peste 150 de manifestări științifice organizate în țară și străinătate.

Publicații - Arheologia și istoria populației autohtone din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Facultatea de Istorie a Universității București, 1985; Bronzuri figurate, Muzeul de Arheologie Constanța, 1967; Dobrogea. Album, Editura Sport-Turism, București, 1978 (coautor); La nécropole gète de Ve-IVe s. av.n.è. de Bugeac, Inventaria Archaeologica, 13, Editura Academiei, București, 1986; Die Gruppe römischer Ofen von Dervent (Kreis Constanța), Terra Antiqua Balcanica, Veliko Târnovo, 22.IX-27.IX 1975, Résumés des communications; Typen römischer Keramikofen in der Dobrudscha, Terra Antiqua Balcanica, Veliko-Târnovo, 22.IX-27.IX 1975, Résumés des communications; Contribuții la cunoașterea ceramicii lucrate la roată din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Symposia Thracologica 3 (1985); Tipuri de vase grecești imitate de autohtoni, descoperite în necropola getică de la Bugeac, Symposia Thracologica 5 (1987); Contribuții la cronologia davei getice de la Satu-Nou ,,Valea lui Voicu”, Symposia Thracologica 6 (1988); Considerații privind unele meșteșuguri în epocă romană timpurie în lumina descoperirilor de la Dervent, jud. Constanța, Symposia Thracologica 6 (1988); Unele aspecte privind Hallstatt-ul târziu în Dobrogea în lumina cercetărilor actuale, Symposia Thracologica 7 (1989); Noi mărturii arheologice privind geții din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Symposia Thracologica 8 (1989); Hallstattzeitlische Funde aus Satu-Nou, Fundplatz ,,Valea lui Voicu”, Symposia Thracologica 9 (1992), p. 123 (în colaborare); Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”, com. Oltina, jud. Constanța, în volumul Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996, p. 99 (în colaborare); Social differences in plane getic gravefield Bugeac, place „Ghețărie” (comm. of Ostrov, Constanța County), The 5th International Colloquium of Funerary Archaeology: The Grave as an Expression of the dead Social Status, Brăila-Tulcea, 14-17 May 2003, Programme and Abstracts; Le site gétique de Satu Nou, comm. d’Oltina, départ. de Constantza, le point „Vadu Vacilor”. Observations préliminaires, International Colloquium: Important Sites from the Pre-Roman and Roman Time on the Lower Danube Valley (4th century AD), Galați, 10-12 May 2007, Programme and Abstracts (în colaborare); Cimitirele de incinerație getodacice de la Bugeac-Ostrov, în Pontica 1, 1968.

 

„Mai avea încă de scris. Cea mai mare parte a materialelor de la Satu Nou - Valea lui Voicu se afla în curs de prelucrare, urmând ca rezultatele să fie cunoscute într-un viitor pe care și-l dorea cât mai apropiat. Pe biroul de lucru și la desenat erau materiale arheologice de la Țibrinu; o nouă lucrare de doctorat aștepta să fie recenzată.

Lucra neobosit, lucra cu plăcere, lucra din obișnuință, era la întrecere cu timpul și cu sine însuși. Din păcate timpul nu a mai avut răbdare și, brusc, omul s-a sfârșit. Nu și opera. Moartea, să fie atunci, un punct sau doar o simplă virgulă?”  

(LIVIA BUZOIANU,  MIHAI IRIMIA,  PONTICA 44  - 2011)

 

Referințe
Enciclopedia istoriografiei romanești, editura Științifică și enciclopedică, București, 1978, p. 185.
MIHAI IRIMIA – la 65 de ani, Pontica 40, 2007, pp. 659-670.

 

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.