Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
timp liber
NAPOLEON - Patria, armata, Josephine

NAPOLEON - Patria, armata, Josephine(670)

Sunt cuvintele rostite pe patul de moarte de Napoleon Bonaparte și constituie și chintesența filmului regizat de Ridley Scott. 

Încă de la premiera de acum 2 săptămâni de la Paris, pelicula a creat mari controverse și dispute. 

De la criticile dure ale cronicarilor francezi(„plictisitor”, „antifrancez”) la cele ale colegilor anglofoni(”excepțional”, ”film de 5 stele”),este o așa mare diferență, asemănătoare cu cea din aforismul lui Napoleon („De la sublim la ridicol nu-i decât un pas”) - rostit după înfrângerea de la Berezina.

Puțini își mai aduc aminte de filmul de debut al lui Scott, „Dueliștii”(1977), cu Harvey Keitel și Keith Carradine, care relevă absurditatea răzbunării a doi ofițeri, din aceeași epocă napoleniană.

În „NAPOLEON”, regizorul britanic încearcă o demitizare a eroului, prezentat într-o perspectivă eliberată parțial de clișee și prejudecăți. Este relevată și latura negativă, cruzimea lui(ușurința cu care vorbea de cei aproape 2 milioane de soldați francezi morți sau masacrarea parizienilor regaliști în care a tras cu tunurile).

Ciudată, dar foarte pasională, dragostea dintre Napoleon(Joaquin Phoenix) și Josephine(Vanessa Kuirby), este amplificată, paradoxal, de sfârșitul acesteia, prin divorțul cerut din rațiuni de stat.

Oricum, accentele mișcării „Me Too”, și-au pus amprenta în modul de prezentare al tinerei împărătese care nu se sfiește să-i amintească soțului: „Fără mine, nu ai fi nimic!”.

Impresionante sunt scenele de luptă de la Toulon și Austerlitz. Deliberat, în lupta de la Waterloo regizorul a eliminat scena sângeroasă, confirmată istoric, a uciderii tuturor membrilor Vechii Gărzi, care au preferat să moară, decât să se predea.

Aluziile regizorului(musca moartă în paharul cu vin sugerează otrăvirea cu arsenic a împăratului) sau dialogul cu mumia(relevă datoria morală a Luvrului de a restitui egiptenilor artefactele furate atunci de armata franceză), sunt mai mult decât evidente.

Per total, regizorul a încercat și reușit să prezinte magistral istoria Europei la cumpăna dintre veacurile XVIII-XIX, dominată de personalitatea lui Napoleon Bonaparte.

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.