„Zona de interes - O analiză a complexității umane”(659)
„Zona de interes” este ultimul film regizat de Jonathan Glazer, adaptare după romanul omonim al lui Martin Amis. El tratează tragedia Holocaustului, dar într-o manieră absolut diferită de peliculele anterioare.
„Zona de interes” seamănă cu Zona din „Călăuza„ lui Tarkovsky, fiind o oglindă reală ce reflectă adevărata față a personajelor, și nu cea pe care și-o închipuie ei.
Comandantul lagărului de concentrare de la Auschwitz, Rudolf Hoss (Christian Freidel) și soția sa, Hedwig (Sandra Huller) își amenajează un mic Eden (vilă și grădină superbe) pentru ei și cei 5 copii, situat în proximitatea gardului lagărului. Imagini idilice, cu flori puternic colorate, contrastează cu cenușiul fumului de la cuptoarele care ard încontinuu cadavrele deținuților. Starea lor de bine nu este nicidecum tulburată de țipetele, împușcăturile sau zgomotul trenurilor morții, care se aud. Sunete sinistre, pe un fundal negru (moartea) sau roșu (focul cuptoarelor) induc o teamă viscerală. Deși nu sunt imagini explicite cu grozăviile din lagăr, ele sunt induse subliminal prin imaginile strident colorate, dar mai ales prin sunetele lugubre, înfricoșătoare.
În antiteză cu profilul comandanților de lagăr (criminali sadici) din „Lista lui Schlinder”- Spielberg 1994, sau „Băiatul cu pijamale vărgate”- Herman 2008, Hoss este un tată de familie și soț iubitor. Seara, povestește copiilor din frații Grimm, exact scena în care Grattel aruncă în cuptor vrăjitoarea cea rea, deși afară, în realitatea crudă, în cuptor ardeau cadavrele deținuților. Hoss își îndeplinește cu mult zel sarcina de a perfecționa sistemul de ucidere și mai ales cel de ștergere a urmelor, fiind astfel avansat, promovat de însuși Eichmann. Soția refuză categoric să-l urmeze, insistând vehement să rămână în micul paradis, unde se înfrupta din valuta, aurul și diamantele confiscate de la evreii bogați din lagăr.
Spre sfârșit, scena în care Hoss coboară scările Comandamentului German, ne duce cu gândul la Infernul lui Dante, el percepând parcă grozăvia faptelor sale. Camerele de gazare, cuptoarele, hainele și încălțămintea deținuților, din muzeul actual din Polonia, ne sunt prezentate în final ca o dovadă incontestabilă a crimelor comise de naziști.
„Răvășitor și vital....îndrăzneț și genial” - The Telegraph; „Lovește puternic, ca un baros” - The Times; „Fără îndoială, o capodoperă” - BBC, sunt câteva din criticile filmului care a obținut deja Marele Premiu și FIPRESCI la Cannes 2023, având 5 nominalizări la Oscar 2024.
Articole similare
- Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
- Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
- Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
- În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
- Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști
