„Sunt un candidat asumat”(6318)
Dețin, de ceva timp, o olografă proslanie de recomandare a distinsului candidat, un candidat asumat, cum se recomandă pe ici-colo, victimă a unei comunități calculate de prieteni cu viciul capricios la îndemnul de a intra în competiție, fără să știe dacă își bagă capul între fălcile unei menghine, caz în care prietenii vor lucra la strânsul șurubului, nu scrie în proslanie dacă până îi va plesni ca un pepene, sau pe principiul bipartidismului, caz în care își va pregăti garnitura de gulere amidonate cu colțuri metalice pe post de paratrăsnet.
Purtatul lor este recomandat în cazul în care va intra în top 10 local, în prima săptămână de campanie cu electorii, deși întâiul cetățean le-a atras atenția, fals preocupat de soarta cetății: ,,Opriți-vă! Ne bate-astfel năpasta!/ Ați citit,/ Preanobili domni, cu-ntreaga luare-aminte,/ Scrisoarea mea?”
Spre a stârni invidia unei asistențe imaginare din aula unei biblioteci al cărei manager fusese ,,îmbrâncit” politic într-un ,,concurs” de care doar el a știut, în urma unui bilet murdar strecurat pe sub ușă din care s-au păstrat aceste ultime rânduri: ,,Voiam să-l mai descos: să vii cu el în camera în care/ Mă duc să scriu”, a mai adăugat, într-un vârtej ascendent, întâiul cetățean ne asigură azi că: ,,Orașul! Ce e alt decât poporul?/ În numele poporului, ce nouă/ Ne-a dat mandat/ Să-l ocrotim, declar/ Să prindeți trădătorii de îndată, voi edili,/ Duceți-i către strânca tarpeiană...”.
Facționalizarea liberală, numită în cercetarea politologică potențialul de coaliție și potențialul de șantaj, a făcut ca partidul liberal să nu se mai distingă între partidele cu rol important în sistemul politic, adică a devenit relevant doar ca ,,partiduleț asumat” în interiorul altui partid, partidul dominant.
Cu toate acestea, ciolaciocșii, prin contrast, i-au spus bipartidism. Bipartidismul portofelului gol. Așadar: ,,Să fie gluma bine chibzuită/ Îl duceți în o.daia cea mai bună/ Presărați arome/ Și pregătiți și muzică, să-i cânte/ O dulce și cerească melodie/ Să-i spuneți cu adâncă plecăciune:/ ,,Ce poruncește înălțimea voastră?”
Local, însă, ce trâmbiță răsună? ,,S-ar putea să fie-un nobil călător” de Valu lui Traian, de e să judecăm și după zvonuri și după larma ce-aduce vestea că primarul de aici va intra, blagoslovit de valurile faimei, în cursa pentru președinția consiliului județean, recomandat de olografa proslanie: ,,Iar el se-nfoaie și bârligă coada,/ Făcu bolnav bun-simțul sănătos și/ Părelnic adevărul...”
Sigur, înăuntrul limbajului politic a-l plasa pe Florin Mitroi drept cel care va intra în ciorbă înarmat cu lingura cea mare de experimentat în administrația locală, nu înseamnă că posedă și o poliță, dar mai știi?, primită drept răscumpărare pentru eșecurile ca primar. De unde poliță? De sub covorul ce i se va trage de sub picioare căci ,,Pe toți dracii!/ Lungă lingură se cuvine să aibă/ cel ce trebuie să-i ia diavolului ciorba de sub nas!/ Cum dă ora de-un primar, o și ia-ndărăt, și fugi./ Ce, timpul are datorii?/ Prileju-i imprumută totul!”
Să fie vorba aici de-o paralizie morală și lipsă totală de clarviziune cetățenească? Ideile noi necesită o limbă la rândul ei nouă. Șocul fluxului în orizontul electoral al primăverii de tipul business-to business i-l vor da electorii.
Expediția la Tomis a lui Florin Mitroi, ,,sunt un candidat asumat!” (ce ți-e și cu chestia asta!), văd că e pregătită numai cu hiperbolizări. Despre predecesor, nimic. Unitățile de măsură sunt pentru primul, nu și pentru președintele consiliului în exercițiu, Mihai Lupu.
Dar să nu ne ciocnim capul cu lozinci. Veniți aici tribuni și cetățeni! Adevărata valoare a Tomisului (că nu-i moșia vieții cuiva! ce prostie!), nu din fantasme politice și din funinginea ignoranței vine, ci din valoarea gândirii și îndrăzneala politică a cetățenilor săi. ,,Aici suntem în stradă. Trece lume./ Matale-ntîi că ești mai mare./ Aici e-aici: de unde știm?”
