Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
evenimente
Vernisaj „LOTCA”, eveniment de marcă la Muzeul de Artă Tulcea

Vernisaj „LOTCA”, eveniment de marcă la Muzeul de Artă Tulcea (385)

Marți, 1 octombrie 2024, la Muzeul de Artă Tulcea, a avut loc vernisajul expoziției din cadrul primei etape a Proiectului Cultural „LOTCA”. Expun: MARIUS BARB BARBONE, AUREL BULACU, GHEORGHE CARUȚIU, DARIE DUP, OVIDIU FELIPOV, CĂTĂLIN GUGUIANU, DORU LUCHIAN, IULIA MIHALCEA, TRAIAN OANCEA, LELIA RUS – PÎRVAN, FLORIN STOICIU, IGNAT ȘTEFANOV, ION TIȚOIU. Curator : IULIA MIHALCEA
 

Instalația de artă, realizată din elementele unui ponton și plase pescărești, avea să ne dezvăluie personaje misterioase ce aveau să fie parte a performance-ului. Lotca este pântecul ce ne poartă de-a lungul vieții, ne pregătește nașterea, apoi trecându-ne vama Celuilalt Tărâm, ne întoarce în pântecul pământului. Luminile și muzica lui Ovidiu Lipan Țăndărcă, din coloana sonoră Geneza, ne-au condus în mirifica lume a tărâmului miturilor.

Ca o invocație-descântec, la intrarea într-un spațiu mitic, Iulia Mihalcea a interpretat două fragmente din poeziile lui Ion Pillat și Nicolae Labiș, pășind pe ,,ponton’’, traversând ,,scena’’ constituită în holul mare al Muzeului de Artă.

Actorul MIHAI GĂLĂȚAN a interpretat un monolog și a făcut ca sunetul sacru de toacă, șă umple spațul. Elevii Liceului de Artă ,,George Georgescu’’, clasa profesor CRISTIAN NAUM, au realizat o coregrafie în cadrul acestui performance.

Însoțind sunetul toacei, publicului li s-au oferit prescuri proaspăt coapte, fapt care a făcut ca performance-ul să devină interactiv. Sunetul, deopotrivă personaj al performance-ului, luminile ce sincronizau rostirea, mișcarea scenică și muzica, s-au integrat într-un autentic spectacol multimedia.

Grupul vocal ,,Lodka’’ constituit din doamnele Olimpia Ursaru, Olimpia Macarov, Pelaghia Ivanov au interpretat cântece populare lipovenești în scena construită printr-o altă alcătuire a luminilor, în timp ce împleteau plasele pescărești. Reconstituiau astfel un spațiu cultural cu origini mitice, o îngemănare a curgerii Dunării cu curgerea vieții. Armonia binecunoscută a cântecelor populare a făcut ca vizitatorilor să li se ofere o altă fațetă a spațiului de imersie.
Pe un perete din spațiul expozițional din stânga intrării, pe o velă cu destinația de ecran, se proiecta în buclă arta video ,,Lotca’’,în care mâinile unor pescari descurcau deasemenea plase de pescuit, o reflexie a performance-ului.

Constituit armonic spațiul era completat de lucrările grafice, de pictură și instalație de artă expuse. Într-un spațiu din partea dreaptă, deasemenea într-o reflexie a performance-ului o altă artă video, descria procesul de frământare al aluatului și de coacere a mini-prescurilor.

Transformați în instalații de artă, peștii uscați, ca imagine a imemorialului, au însoțit cu prezența lor ca un laitmotiv, în diferite forme. De la coșul cu pește prezentat la intrare, pe scările muzeului, astfel încât să fie vizibil trecătorilor, până la diferitele forme imaginative pe care le poate oferi forma peștelui. Am putea denumi acest experiment al Iuliei Mihalcea ca artă ihtiologică, având rădăcinile în modul de viață al oamenilor de pe țărmurile fluviului, până la simbolistica sa milenară.

Publicistul Mihai Hurezeanu a fascinat auditoriul printr-o istorie esențializată a simbolului Lotcii (a ambarcațiunii), traversând istoria culturală, alături cu un sintetic studiu antropologic, prezentate mai pe larg în eseul său care s-a constituit ca parte a expoziției.

Picturile profesorului Gheorghe Caruțiu, reprezentând o lotcă, o prezentau într-o perspectivă care trecea dintr-un spațiu real într-unul abstract. Formele lotcii reale, inspirate din cele ale valurilor, se prelungeau spre un orizont aparținând altui spațiu, printr-o geometrie transdimensională.

Lucrările profesoului Oancea redau o stare a grupului de femei dintr-un sat imaginar și totodată aflat pretutindeni în acest spațiu cultural, păstrând într-o milenară capsulă a timpului, cutumele mitice.

Lucrările de grafică ale profesorului Ion Tițoiu creau un ritm propriu al simbolului, printr- o repetiție ce eluda tiparele iterației. Dipticul pictorului Ignat Ștefanov crea o vie stare a străbaterii apei, mediu deopotrivă germinal și abstract.

Culorile aparent reci ne trimeteau spre o trezire, spre o conștiență și conștiință pe care să le descoperim în acest sacru mediu lichid.

Sculptura lui Darie Dup, într-o formă de expresie antică, parcă descoperită de curând pe fundul Mediteranei, părea a fi pășirea unui om ce merge pe apă.

Ca estimare a impactului expoziției vizitatorii au antamat discuții, nu de puține ori cu puncte de vedere diferite, care au condus la o evaluare estetic evolutivă.

Eseu: MIHAI HUREZEANU
Muzica: OVIDIU LIPAN ȚĂNDĂRICĂ
Organizator Asociația Culturală FAAD

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.