„Indignat” guvernul WhuCioBol trecea(2313)
,,ori în ce zi veți mânca dintr-însul, să vor deșchide ochii voștrii și veți fi ca dumnezeii, știind binele și răul”. Nu am să fac trimitere prin fraza de mai sus la Pomul cunoașterii ca metaforă biblică decât pentru a păstra singurul conținut al cunoașterii de care se face vorbire, și anume goliciunea.
Adamii și Evele guvernului WhuCioBol s-au dedat, la final de an, la nudidate. După ce au mâncat din mărul cunoașterii, adică din Marea Mașinărie a Votului care le-a sterpezit dinții dar nu le-a diminuat din nestăvilita sete de putere politică. Defilarea prin birourile ministeriale, goi, nu poate fi separată de amprenta electorală.
Electorii au deschis, însă, ochii, fără să fi citit, bănuiesc, povestirea din Facerea cu Adam și Eva, le-au văzut goliciunea, le-au identificat corporalitatea nudă cât și natura lor decăzută, îmbrăcată în minciună.
Sigur, nu sunt de neglijat nici datele lor biologice. Între timp, WhuCioBolii s-au pregătit să pună la punct o evidență a ADN-ului lor comercial: nu ne-ați votat, vă înghețăm, ideologic și faptic, salariile, voucherele de vacanță, nu mai plătim banii profesorilor pentru materiale de specialitate, nu că s-ar fi spetit ajutându-i, umblăm la concediile medicale, la gratuitățile pe cefere pentru studenți.
Încarnării nudității îi urmează obscenitatea. Ea apare, după cum am constatat, prin folosirea unui a patrulea tip de norme, și anume ordonanțele, corpul WhuCioBolilor adoptând posturi care îl dezbracă definitiv, revelând și inerția judecăților.
Obscenitatea este mascată de o aceeași pedeapsă electorală și o amenințare adresată și celor intrați în pensie: nu ne-ați votat în alegerile prezidențiale și parlamentare, iată că acum, fiind la mâna noastră, vă judecăm conform propriei noastre imaginații. Cu vot-n bot, WhuCioBolii vor să facă demonstrații nu doar asupra cuvintelor, ci și asupra deciziilor ce-i privesc pe pensionari.
Doi ani, în așteptarea voturilor, de parcă așteptau facerea lumii, să nu uităm comasarea alegerilor locale și listele comune ciuciolaxiste la europarlamentare, era să zic Comunarde, n-au reușit să extragă păcatul unei guvernări tapetate cu ridicări din sprâncene și dese clipituri ascunzând încercarea de încarnare în corpul politic al celuilalt.
Din cele cinci milioane de voturi ale pensionarilor pe care mizau, alesu-s-a praful. Autorii acestuia, al prafului, sunt guvernele ciolaciuxiste, ele întruchipând aventura ca ritual, dusul cu vorba, ca desfrâu democratic, exchibiționismul public, totul curmând cu aflatul în nuditatea bucuriei virilității.
Tupeul acesteia îmi solicită atenția. Folosirea nudității guvernului WhuCioBol n-am făcut-o pentru a explica vreun paradox, pentru că natura umană a acestuia nu este una înzestrată cu har, și nici vreo nostalgie față de goliciunea lipsită de rușine, caz în care ar trebui să merg la Evanghelia după Toma.
Și, da, voi fi gata să-i întâmpin și pe ucenicii acestuia puși la treabă să tragă frânghiile clopotelor la taraba televiziunilor, gardieni ai virtuților disprețului politic, ai angajamentului de a acțiva pentru bunăstarea nației, că doar au exemplul pilduitor, jubilatoriu, grosolan, al maeștrilor lor, WhuCioBolii, care se cred dumnezeii nației pe umerii căreia vor să-nfigă pioleții, ca pe Himalaya. S-avem pardon!
