Pudelul lu’ Șoșoacă, reclamagiu ambulant(1701)
Într-un bloc obișnuit, liniștea vecinilor a fost spulberată de un senator SOS, un reclamagiu neobosit cu o pasiune pentru absurd. Iată câteva dintre pățaniile locatarilor, povestite scurt și la obiect.
Vântul a bătut prea tare și a trântit o ușă. A doua zi, o plângere oficială: „Zgomot intolerabil cauzat de neglijență”. Vântul, desigur, n-a fost tras la răspundere.
Copiii alergau pe scări, râzând. Senatorul a ieșit cu un carnețel, notând furios: „Ca niște elefanți!”. A urmat o sesizare la poliție pentru „zgomot excesiv produs de minori”. Polițiștii au ridicat din umeri.
Un labrador a lătrat la un curier. Stăpânul s-a trezit cu senatorul la ușă: „E un atac la liniștea mea!”. A amenințat cu protecția animalelor, apoi a început să înregistreze fiecare lătrat.
Un pensionar a băgat cheia în broască seara, venind de la magazin. „Prea zgomotos!” i s-a reproșat. Sugestia: să ungă broasca sau să-și schimbe obiceiurile.
„Un psihopat,” spun vecinii. „Îți numeri pașii să nu-l superi, dar tot găsește ceva.” Altul adaugă: „Să ne ferească Dumnezeu să ajungă ăștia la putere, că ne întoarcem în vremurile alea urâte.” Blocul e un teatru absurd, iar „Pudelul lu’ Șoșoacă” latră la orice mișcare.
Acesta nu este un pamflet, iar senatorul se numeste Clement Sava!
