Tradiții de Sfântul ILIE – între cer și pământ, între tunet și miere(221)
Pe 20 iulie, calendarul ortodox îl prăznuiește pe Sfântul Prooroc ILIE, cunoscut în popor și ca Sânt-Ilie – căruțașul lui Dumnezeu, stăpânul fulgerelor și patronul cojocarilor. În imaginarul românesc, Ilie străbate cerul într-un car de foc, iar tunetele nu-s altceva decât potcoavele cailor săi izbind norii.
🌩 𝗖𝗮̂𝗻𝗱 𝘁𝘂𝗻𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗳𝘂𝗹𝗴𝗲𝗿𝗮̆, se spune că Sfântul Ilie aleargă printre nori cu carul său înflăcărat, alungând demonii și curățând văzduhul. De aceea, oamenii stau în casă și trag draperiile — din respect, dar și din teamă de sfințenia dezlănțuită.
Odinioară, cojocarii și căruțașii îl aveau ocrotitor. Legenda spune că, înălțându-se la cer, Sfântul și-a lăsat cojocul să cadă peste ucenicul său, Elisei — semn că 𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑣𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡.
Tradiția spune că mărul este 𝗽𝗼𝗺𝘂𝗹 𝗦𝗳𝗮̂𝗻𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗜𝗹𝗶𝗲. De aceea, abia din această zi femeile bătrâne au voie să mănânce mere — dar doar după ce au fost sfințite și împărțite celor din jur. Iar cine ține la obiceiuri, aduce azi la biserică faguri și miere, pentru că e vremea „rătezatului stupilor” — adică a primei strângeri de miere.
🎨 În imagine: o icoană pe sticlă cu tema „𝗦𝗳𝗮̂𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗣𝗿𝗼𝗼𝗿𝗼𝗰 𝗜𝗹𝗶𝗲”, pictată la Mărginimea Sibiului în secolul al XIX-lea, parte din expoziția permanentă la Muzeul de Artă Populară Constanța— locul unde trecutul își păstrează glasul viu.
𝕋𝕣𝕒𝕕𝕚𝕥̦𝕚𝕚, 𝕝𝕖𝕘𝕖𝕟𝕕𝕖 𝕤̦𝕚 𝕦𝕟 𝕔𝕖𝕣 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕚̂𝕟𝕔𝕒̆ 𝕥𝕣𝕖𝕤𝕒𝕣𝕖 𝕝𝕒 𝕟𝕦𝕞𝕖𝕝𝕖 𝕝𝕦𝕚 𝕊𝕒̂𝕟𝕥-𝕀𝕝𝕚𝕖.
𝕊𝕒̆-𝕝 𝕔𝕚𝕟𝕤𝕥𝕚𝕞 𝕔𝕦𝕞 𝕤𝕖 𝕔𝕦𝕧𝕚𝕟𝕖.