5 ianuarie 1895 - Problema apei potabile și sacagii(267)

5 ianuarie 1895 - O zi obișnuită, o problemă vitală!

La final de secol XIX, Constanța se confrunta cu o criză care afecta viața de zi cu zi a locuitorilor: apa potabilă.

Într-un articol apărut pe 𝟱 𝗶𝗮𝗻𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝟭𝟴𝟵𝟱, presa vremii descria fără menajamente lipsa apei curate, sursele nesigure, transportul precar și specula practicată de sacagii. 𝗢 𝗿𝗮𝗱𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗱𝘂𝗿𝗮̆ 𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗼𝗿𝗮𝘀̦ 𝗮𝗳𝗹𝗮𝘁 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶𝘁̦𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗶𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗽𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝗱𝗲𝗿𝗻𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲.

Textul surprinde nu doar dificultățile sanitare, ci și nemulțumirea publică, apelurile către autorități și realitățile unei comunități care depindea de cișmele îndepărtate și de apa adusă cu butoaiele. O pagină de istorie urbană care ne ajută să înțelegem cât de lung a fost drumul Constanței spre infrastructura modernă de astăzi.

Povestea completă, cu fragmente din presa vremii și context istoric, poate fi citită aici: 

Apa potabilă a fost întotdeauna o problemă la Constanța, de-a lungul veacurilor. Exilatul poet latin Publius Ovidius Naso se plângea de calitatea ei și vorbea despre dificultatea de a procura apă cu adevărat bună de băut.

Se întâmpla așadar în sec.I d.H, în vechea cetate a Tomisului și situația a dăinuit și în epocile viitoare. Este drept că, la un moment dat, romanii au construit 𝙖𝙥𝙚𝙙𝙪𝙘𝙩𝙚 și au reușit să rezolve, pentru un timp, problema aprovizionării. După perioada romano-bizantină, sursele istorice medievale vorbesc puțin despre Constanția sau Constantiniana, noul nume al așezării. Se știe însă că în timpul stăpânirii otomane (1418/1421 – 1878), problema apei a devenit din nou stringentă. Nici în epoca modernă situația nu a fost remediată total.

Redăm mai jos fragmente dintr-un articol apărut pe 𝟓 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟖𝟗𝟓 în ziarul 𝐴𝑢𝑟𝑜𝑟𝑎, material care reflectă situația existentă:
“𝐶ℎ𝑒𝑠𝑡𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖, 𝑎𝑚 𝑚𝑎𝑖 𝑧𝑖𝑠, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑎𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑣𝑖𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑐ℎ𝑒𝑠𝑡𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑜𝑟𝑎𝑠̗𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑟 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑐𝑢𝑝𝑒 𝑛𝑢 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙. 𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎, 𝑖̂𝑛 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎̆ 𝑏𝑢𝑛𝑎̆, 𝑖̂𝑠̗𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑢𝑟𝑎̆ 𝑎𝑝𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑢𝑡̗𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐴𝑛𝑎𝑑𝑜𝑙𝑐ℎ𝑖𝑜𝑖, 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑒𝑠̗𝑚𝑒𝑎 𝑠̗𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑢𝑡̗𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗. 𝑇𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑝𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑎̆𝑧𝑖𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑒 𝑑𝑒 ℎ𝑖𝑔𝑖𝑒𝑛𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑒𝑙𝑒...”

𝘊𝘦𝘴̗𝘮𝘦𝘢𝘶𝘢 menționată în articol este 𝐂𝐢𝐬̗𝐦𝐞𝐚𝐮𝐚 𝐎𝐭𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆, monument istoric ce există și astăzi, la intersecția bulevardelor Tomis și Aurel Vlaicu, un obiectiv aflat în proprietatea RAJA. În zona aceasta au existat mereu surse de apă potabilă de bună calitate. Cișmeaua a fost construită efectiv în anul 1864, în timpul 𝐬𝐮𝐥𝐭𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐛𝐝𝐮𝐥 𝐀𝐳𝐢𝐳 (1861-1876). Conducător reformator, acesta a rămas în istoria Constanței (numită Kiustenge până în 1878) prin două realizări importante: în timpul său au fost ridicate 𝐆𝐞𝐚𝐦𝐢𝐚 𝐇𝐮𝐧𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 (1867) și 𝗕𝗶𝘀𝗲𝗿𝗶𝗰𝗮 𝗚𝗿𝗲𝗮𝗰𝗮̆ 𝗠𝗲𝘁𝗵𝗮𝗺𝗼𝗿𝗽𝗵𝗼𝘀𝗶𝘀 (sfințită în 1868), primul lăcaș de cult creștin din localitate. Trebuie menționat că, în anul 1895, Cișmeaua Otomană se afla la o distanță de peste 5 km de orașul Constanța.

“… 𝐴𝑝𝑎 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑒𝑠̗𝑚𝑒𝑎, 𝑑𝑒𝑠̗𝑖 𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑛𝑖𝑠̗𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑒, 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑠̗𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑎 𝑒𝑖, 𝑝𝑒 𝑜 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑘𝑚, 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑚𝑙𝑎̆𝑠̗𝑡𝑖𝑛𝑜𝑎𝑠𝑒, 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑏𝑢𝑛𝑒 𝑠̗𝑖 𝑎𝑝𝑎 𝑖𝑛𝑓𝑒𝑐𝑡𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑝𝑙𝑖𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑐𝑟𝑜𝑏𝑖 𝑠𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑒𝑐𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑜 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑎𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑖𝑎𝑟 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑜 𝑏𝑒𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑎̆...”. Nici celelalte două surse de apă nu sunt recomandate: cea din puțurile din Anadolchioi (sat la acea vreme) este infectată, pentru că fântânile rămân deschise și “sunt expuse la necurățenii ridicate de vânturi”, iar cea din oraș (puțurile de pe strada Mangaliei) este extrasă de particulari cu mori de vânt, însă apa este depozitată în condiții total neigienice.

Dincolo de originea apei și de modul de captare a acesteia, gazetarii trag un semnal de alarmă și în ceea ce privește transportul și specula. Astfel, ei îi atacă pe sacagii care aduc apa în centrul orașului:
“𝑆𝑎𝑐𝑎𝑔𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑖 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎̆ 𝑎𝑝𝑎 𝑐𝑙𝑖𝑒𝑛𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗, 𝑝𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑢 𝑛𝑖𝑠̗𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑡𝑜𝑎𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑓𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑡̗𝑖-𝑒 𝑠𝑐𝑎̂𝑟𝑏𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑏𝑒𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑙𝑒, 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑠̗𝑖 𝑎𝑠̗𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑐𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑎𝑏𝑖𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑡̗𝑖𝑛𝑒 𝑜𝑝𝑡-𝑧𝑒𝑐𝑒 𝑐𝑎̆𝑙𝑑𝑎̆𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑡𝑖𝑛𝑑𝑒 30-50 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑜 𝑠𝑎𝑐𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗, 60-90 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝐴𝑛𝑎𝑑𝑜𝑙𝑐ℎ𝑖𝑜𝑖 𝑠̗𝑖 𝑢𝑛 1 𝑙𝑒𝑢 𝑠̗𝑖 50 𝑑𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑖, 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 2 𝑙𝑒𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑜 𝑠𝑎𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑒𝑠̗𝑚𝑒𝑎. 𝑆̗𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑒 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑒𝑠̗𝑡𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑠̗𝑖 𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑔 𝑝𝑒 𝑠𝑓𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑡̗𝑖 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐴𝑛𝑎𝑑𝑜𝑙𝑐ℎ𝑖𝑜𝑖 𝑎𝑝𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑢𝑡̗𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̗ 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑐𝑢𝑣𝑎̂𝑛𝑡 𝑡𝑒 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑔𝑛𝑎𝑟𝑒𝑎... 𝑁𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑖𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑠𝑎𝑐𝑎𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑒 𝑗𝑢𝑚𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑔𝑜𝑎𝑙𝑒...𝐶𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑜𝑐𝑎𝑧𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑎𝑡𝑟𝑎𝑔𝑒𝑚 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑒𝑡𝑒𝑛𝑡𝑒𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟𝑎... 𝑠𝑎̆ 𝑖𝑎 𝑐𝑢𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑢𝑟𝑔𝑒𝑛𝑡̗𝑎̆... 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑎𝑝𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡̗𝑖𝑛 𝑣𝑎̆𝑡𝑎̆𝑚𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒. 𝐼𝑎𝑟 𝑖̂𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑛𝑡̗𝑎 𝑠𝑎𝑐𝑎𝑔𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑜𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡̗𝑖 𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑏𝑢𝑡𝑜𝑎𝑖𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖, 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑎𝑡𝑒, 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑡̗𝑢𝑙 𝑠̗𝑖 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒, 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑝𝑟𝑒𝑡̗ 𝑓𝑖𝑥, 𝑐𝑎 𝑙𝑎 𝑝𝑎̂𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑠̗𝑖 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑜𝑙 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑠𝑝𝑒𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡̗𝑎̆!”

Evident, problema apei potabile la Constanța nu s-a rezolvat în acel an și nici în deceniile următoare. Este drept, însă, că autoritățile au început să impună reguli dure de respectare a igienei și să prevadă sancțiuni drastice. Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, extins și modernizat, administrația locală și serviciile sanitare s-au asigurat că apa potabilă este de bună calitate, pentru a preveni izbucnirea unor epidemii. Schimbarea conductelor și instalarea rețelelor de utilități aveau să contribuie semnificativ la transformarea orașului. Sacagiul a rămas mult timp o prezență pitorească a Constanței, o amintire a orașului cu iz oriental.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐕𝐚𝐩𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐄𝐥𝐥𝐞𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐍𝐚𝐯𝐢𝐠𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐞 𝐌𝐚𝐫𝐞 𝐍. 𝐏𝐚𝐭𝐫𝐢𝐜𝐡𝐢𝐨𝐬&𝐂𝐨𝐦𝐩 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭 𝐨𝐧𝐨𝐫, 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜, 𝐜𝐚̆ 𝐯𝐚𝐩𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐚𝐥𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐜𝐮𝐫𝐬𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚̆𝐩𝐭𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧𝐨𝐩𝐨𝐥, 𝐬̗𝐢 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐥𝐚 𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐚̂𝐭 𝐬̗𝐢 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐚𝐫𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐭𝐢𝐧𝐠 𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐕𝐚𝐫𝐧𝐚 𝐬̗𝐢 𝐁𝐮𝐫𝐠𝐚𝐬. 𝐏𝐞 𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐩𝐚𝐬𝐚𝐠𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐈 𝐬̗𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐈𝐈𝐈 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐬̗𝐢 𝐭𝐨𝐭 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐦𝐚̆𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢 𝐜𝐚 𝐬̗𝐢 𝐚𝐧𝐢𝐦𝐚𝐥𝐞, 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐭̗𝐮𝐫𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐞𝐧𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐚 𝐬𝐞 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐥𝐚 𝐀𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐏𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐥𝐚 𝐝𝐨𝐦𝐧𝐢𝐢 𝐌𝐚𝐜𝐫𝐢 &𝐒𝐯𝐨𝐫𝐨𝐧𝐨𝐬. (𝟏𝟖𝟗𝟓)
-𝐁𝐲𝐫𝐨𝐧 𝐒𝐭𝐞𝐚𝐦𝐬𝐡𝐢𝐩 𝐂𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐲 – 𝐋𝐢𝐧𝐢𝐞 𝐑𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐫𝐚𝐩𝐢𝐝𝐚̆ 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 – 𝐍𝐞𝐰 𝐘𝐨𝐫𝐤 𝐜𝐮 𝐌𝐞𝐠𝐚𝐥𝐢 𝐇𝐞𝐥𝐥𝐚𝐬, 𝐚 𝐬𝐨𝐬𝐢𝐭 𝐩𝐞 𝟑, 𝐩𝐥𝐞𝐚𝐜𝐚̆ 𝐩𝐞 𝟓 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐕𝐚𝐩𝐨𝐫 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐚𝐭𝐥𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜 – 𝐕𝐚𝐬𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐦𝐨𝐝𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐛𝐢𝐥𝐞𝐭𝐞 𝐬̗𝐢 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐌. 𝐄𝐦𝐛𝐢𝐫𝐢𝐜𝐨𝐬 – 𝐬𝐭𝐫. 𝐋𝐚𝐬𝐜𝐚̆𝐫 𝐂𝐚𝐭𝐚𝐫𝐠𝐢 𝐧𝐨.𝟐𝟖. (𝟏𝟗𝟐𝟐)

𝑴𝒆𝒏𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒆 – strada Lascăr Catargiu este actuala stradă Nicolae Titulescu, pe care se află monumente importante precum Casa cu Lei, Hotel Intim (fost Regina), Catedrala Catolică Sfântul Anton, Casa Embiricos (fosta companie de navigație). Casa Manicatide, etc. 

#MINAC #5ianuarie #muzeu #istorie #apă #Constanța #Kiustenge

#AbdulAziz #CismeauaOtomana

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști