3 februarie - o zi care a zguduit Constanța, acum mai bine de un secol!(310)

Criză alimentară, înșelătorii cu pește, o fugă amoroasă devenită scandal public și un polițist care a ales mita în locul legii – toate acestea s-au întâmplat într-o singură zi de 3 februarie, în anii ’20, într-un oraș mult mai viu și mai tensionat decât ne-am imagina astăzi.

Din piețele rămase fără pește, până la iubiri clandestine descoperite de Parchet și dosare de corupție care au ajuns în instanță, Constanța interbelică își dezvăluie fața reală: una plină de intrigi, interese, pasiuni și abuzuri de putere.

Descoperiți poveștile complete, așa cum au fost consemnate în documente și presa vremii, într-un articol captivant publicat pe site-ul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța 
 https://minac.ro/3-februarie-criza-pestelui-o-fuga.../
📸 Sursa foto: Colecția Florentina Bozîntan

✨𝟑 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 - 𝐂𝐫𝐢𝐳𝐚 𝐩𝐞𝐬̗𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢, 𝐨 𝐟𝐮𝐠𝐚̆ 𝐚𝐦𝐨𝐫𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐮𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭̗𝐢𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐫𝐮𝐩𝐭✨
     

Pe data de 𝟑 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟓, la sediul Parchetului din Constanța a fost depusă o sesizare privind o presupusă și complexă înșelătorie desfășurată în piețele urbei, în domeniul piscicol. Procurorii au aflat de la mai mulți vânzători din oraș că, din cauza unor fapte penale comise de un anumit individ, 𝐩𝐞𝐬̗𝐭𝐞𝐥𝐞, aliment accesibil pentru marea masă a orașului (și din abundență până în acea iarnă), era 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐭 în piețe și hale. S-a declanșat imediat o 𝐚𝐧𝐜𝐡𝐞𝐭𝐚̆ și în scurt timp s-a aflat întreaga poveste.
     

Încă din anul 1924 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐅𝐫𝐢𝐠𝐮𝐥 a devenit concesionara vânzării peștelui în Constanța, după un angajament încheiat cu Statul român. Compania era obligată, prin contract, să vândă prin puncte proprii 50% din peștele primit de la pescării, iar restul de 50% să îl distribuie (la un preț minimal) vânzătorilor privați care activau în piețe și hale. Reprezentantul societății se numea 𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐓𝐚̂𝐫𝐧𝐚̆𝐜𝐨𝐩 și conducea afacerile firmei de la depozitul său aflat în 𝐏𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐆𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭̗𝐞𝐢. Aici era adus tot peștele de la pescăriile maritime ale municipiului și tot de aici marfa trebuia să fie vândută sau redistribuită către vânzătorii privați, pentru ca și aceștia să o înainteze către populație.

Problemele au început atunci când privații au fost informați de către Târnăcop că nu este destul pește și pentru ei și că nu are ce să lea dea. Oamenii au observat însă că de la pescării veneau cantități mari și au presupus că se întâmpla ceva ilegal. Au continuat să îl supravegheze pe intendent și au descoperit că marfa ce trebuia să ajungă la ei era trimisă de Târnăcop la București și în alte localități. Intendentul vindea peștele în exterior, pe bani grei (la suprapreț) și își însușea astfel sume uriașe, în contul personal. Înțelegând că este vorba despre o infracțiune exclusiv a numitului Târnăcop, privații au sesizat direcțiunea societății Frigul, iar aceasta a declanșat o anchetă proprie. Au fost trimiși la sediul din Griviței un inspector și un ofițer de poliție, care au descins pe neașteptate în biroul funcționarului și au descoperit 𝐝𝐨𝐯𝐞𝐳𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞.

Pentru a se justifica în fața șefilor săi, Târnăcop falsificase numeroase acte și chitanțe, semnând el personal în locul unor vânzători privați care, chipurile, ar fi primit peștele cuvenit. Crezând că acele documente vor fi luate de bune de cei de la Frigul, intendentul încerca să facă pierdută cantitatea de pește, dată pe sub mână. Doi negustori din Griviței care se plângeau că nu au ce vinde au aflat cu stupoare că au primit câte 1.632 de kilograme de chefal sărat. Falsul era dovedit! Anchetatorii de la Frigul și-au întocmit raportul care arăta ilegalitățile, iar privații au mers la Parchet unde au depus sesizări. În scurt timp, Târnăcop a fost arestat și a ajuns în fața instanței de judecată. În piețe, peștele a reapărut iar criza a luat sfârșit.

***

𝟑 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟑 – ”𝑂 𝑓𝑢𝑔𝑎̆ 𝑎𝑚𝑜𝑟𝑜𝑎𝑠𝑎̆ – 𝐴𝑐𝑢𝑚 𝑐𝑎̂𝑡𝑣𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑎 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑑𝑜𝑚𝑖𝑐𝑖𝑙𝑖𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑛𝑗𝑢𝑔𝑎𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝐴𝑟𝑎𝑑 𝑑𝑛𝑎 𝑀𝑎𝑟𝑖𝑎 𝐾𝑟𝑎𝑠𝑛𝑖𝑘, 𝑠𝑜𝑡̗𝑖𝑎 𝑚𝑎𝑔𝑎𝑧𝑖𝑜𝑛𝑒𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̗𝑒𝑓 𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑖 𝑔𝑎̆𝑟𝑖. 𝐶𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒 𝑎𝑢 𝑢𝑟𝑚𝑎𝑡 𝑎𝑢 𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡𝑎 𝑓𝑢𝑔𝑖𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑎 𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑣𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠̗𝑖𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑟𝑜𝑖𝑡𝑜𝑟, 𝑡𝑜𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝐴𝑟𝑎𝑑, 𝑝𝑒 𝑛𝑢𝑚𝑒 𝑇𝑢𝑑𝑜𝑟 𝐶𝑖𝑜𝑏𝑎𝑛𝑢. 𝑆𝑜𝑡̗𝑢𝑙 𝑖̂𝑛𝑠̗𝑒𝑙𝑎𝑡 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑟𝑒𝑢𝑠̗𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑢𝑟𝑚𝑎 𝑓𝑢𝑔𝑎𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝐴𝑛𝑢𝑛𝑡̗𝑎̂𝑛𝑑 𝑃𝑎𝑟𝑐ℎ𝑒𝑡𝑢𝑙 𝑎 𝑟𝑒𝑢𝑠̗𝑖𝑡 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎̆ 𝑎𝑧𝑖 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑓𝑙𝑎𝑔𝑟𝑎𝑛𝑡 𝑑𝑒𝑙𝑖𝑐𝑡 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡𝑒𝑟, 𝑙𝑎 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑛𝑡̗𝑎 𝑐𝑟𝑜𝑖𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑃𝑎𝑛𝑑𝑒𝑙𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑑𝑎 𝑆̗𝑡𝑒𝑓𝑎𝑛 𝑐𝑒𝑙 𝑀𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑜. 35.” (ziarul 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑎)

***

Pe 𝟑 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟓, în fața instanței de judecată a ajuns dosarul unui agent de poliție acuzat de 𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐭𝐚̆. Cazul avea mai multe elemente deosebite, care au atras atenția opiniei publice.

Povestea a început în vara anului 1924, când o familie din Israel, soții Zoropapel, a ajuns la Constanța și s-a cazat în Piața Independenței (Ovidiu), la 𝐇𝐨𝐭𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐄𝐥𝐢𝐭𝐚. În timp ce familia se afla în oraș, persoane necunoscute au intrat în camera lor și au sustras o pereche de cercei de aur cu diamante, o geantă de argint, două bucăți de aur (lingouri) și o bucată de 6 metri de stofă fină. Cercetările efectuate imediat au fost făcute în grabă și nu au dat niciun rezultat. Soții Zoropapel au părăsit Constanța, necrezând că ar putea vreodată să își recupereze pierderea. Totuși, un agent de siguranță, pe numele său Niculae S. Vârlan, a continuat ancheta și a dat de urma hoților. Aceștia erau Elena Mocanu, fostă “madamă” a hotelului și concubinul ei, Vasile Sabin.

Agentul Vârlan nu avea însă nicio intenție de a face dreptate, nu i-a arestat pe vinovați și nici nu a raportat superiorilor săi, așa cum se cuvenea. Mai mult, el i-a contactat pe hoți, iar aceștia, pentru ca omul legii să tacă, i-au dat mită 3.000 de lei, precum și obiectele pe care le furaseră. Agentul Vârlan credea că s-a îmbogățit. Ce nu știa el era că și un alt polițist, subcomisarul Cojocaru, continuase să investigheze cazul. Acesta i-a găsit și el pe hoți, a aflat despre mită și i-a raportat totul comisarului Ionel Gheorghiu, șeful Brigăzii de Siguranță Constanța, care a trimis cazul în instanță. Vârlan a fost demis din poliție și s-a ales cu ani grei de pușcărie.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐌𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐬̗𝐢 𝐛𝐚̆𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐋𝐚 𝐅𝐥𝐨𝐭𝐚 𝐄𝐧𝐠𝐥𝐞𝐳𝐚̆ 𝐬-𝐚 𝐦𝐮𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐃𝐀 𝐒𝐭𝐮𝐫𝐝𝐳𝐚 𝐧𝐨.𝟑𝟗 𝐩𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚𝐬̗𝐢 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚̆ 𝐝𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐧𝐨.𝟏𝟗 (𝐅𝐨𝐬𝐭𝐚 𝐁𝐚𝐧𝐜𝐚̆ 𝐋𝐚𝐳𝐚𝐫𝐢𝐬). 𝐅𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐜𝐭 𝐫𝐞𝐧𝐨𝐯𝐚𝐭. 𝐏𝐮𝐧𝐞 𝐥𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐞 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐭𝐞𝐢 𝐬𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐬̗𝐢 𝐛𝐚̆𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞. 𝐃𝐞𝐬𝐟𝐢𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ (𝟏𝟗𝟐𝟔)

Textul este publicat și pe site-ul muzeului: https://minac.ro/3-februarie-criza-pestelui-o-fuga.../
Sursa foto: Colecția Florentina Bozîntan 

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști