Săptămâna Mare, zi cu zi, în satul românesc(208)
În satul românesc, Paștele nu începea la miezul nopții. Începea cu o săptămână înainte — cu var pe trunchiurile copacilor, cu lada de zestre scoasă la aerisit, cu focuri aprinse în curți joi seara, lângă care se credea că vin să se încălzească sufletele morților.
Fiecare zi din 𝗦𝗮̆𝗽𝘁𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝗮 𝗠𝗮𝗿𝗲 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝗿𝗼𝘀𝘁𝘂𝗹 𝗲𝗶.
𝗠𝗶𝗲𝗿𝗰𝘂𝗿𝗲𝗮 era ultima zi în care se mai putea toarce lâna.
𝗝𝗼𝗶𝗮 aparținea morților și ouălor roșii.
𝗩𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 nu se aprindea focul — nici măcar pentru copt.
𝗦𝗮̂𝗺𝗯𝗮̆𝘁𝗮 era a pascăi și a mielului.
Iar 𝗱𝘂𝗺𝗶𝗻𝗶𝗰𝗮̆ dimineață, după ce lumina fusese luată de la biserică, familia se așeza la masă.
Un ritual al curățeniei — sufletești și gospodărești — pe care îl poți vedea reconstituit în expoziția permanentă a Muzeul de Artă Populară Constanța.
Articole similare
- Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
- Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
- Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
- În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
- Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști
