Călător în Țara Zarandului: Cina de la Criș(793)
8:30 în Constanța și căldura devine deja insuportabilă. Orașul încă nu s-a trezit, doar e duminică. Încarc bagajele din două drumuri(record pentru mine), ne urcăm în mașină și decolăm din fața blocului.
Destinația? Comuna Vața de Jos din județul Hunedoara. Mai facem o oprire să alimentăm Sportage-ul și fetele să-și cumpere inghețata și ne lansăm pe A2 în direcția București.
Traseul e pe Valea Oltului, Sibiu, unde ne urcăm pe Autostradă până la Deva,iar de la Deva încă puțin pană la Brad. Avem 7 zile de concediu cu plimbări și soare la piscina( mai bine zis cele 5 piscine) complexului balneo termal Vața Băi din comuna Vața de Jos.
Este al patrulea an la rând când venim la Vața. Situată în depresiunea Zarandului, pe valea Crișului Alb, într-o zonă cu dealuri înalte și ape vindecătoare, bogate în calciu, sulf, sodiu si magneziu, Vața ne-a cucerit de la început.
Am ajuns la complex undeva pe la 15:00, cu tot cu opriri și ne-am cazat la Phoenix. Complexul este format din trei hoteluri: Bleumarin, Phoenix și Ponor, toate situate într-un adevărat parc cu copaci înalți și umbroși, străbătut de ape frumos amenajate, care se întâlnesc la terasa dintre pomi din fața ecranului lat, unde muzica nu se oprește niciodată.
Fiind deja de-ai casei, după ce ne-am revăzut cu bucurie cu angajații hotelului, am urcat bagajele, nerăbdători să mai prindem două ore la piscina semiolimpică a complexului.
Muzică, antren și ape vindecătoare. Pe lângă piscina mare, mai există o piscină cu apă sărată, una cu ape termale la 32 de grade și alta la 38 de grade. Și bineînțeles Râul Leneș situat de-a lungul pomilor, unde poți mergi contra apei care curge.
Țara Zarandului este frumoasă și bogată, cel puțin în istorie. Din Brad a mai rămas doar Muzeul Aurului și cam atât. Restul minelor sunt închise. “Munții noștri aur poartă” de aici își trage înțelesul. Mineritul din zonă este atestat din anul 21 i.Hr și a funcționat neîncetat până în anul 2006, odată cu scoaterea ultimului gram de aur. Recordul aparține clasei politice actuale. Câte evenimente s-au întâmplat de-a lungul celor două mii și ceva de ani și nu au reușit să afecteze această tradiție a mineritului. Însă clasa politică românească a reușit să închidă mineritul de aici, și nu numai. În fine, nu asta vreau să vă arăt în articol.
Suntem foarte aproape de Țebea, cred că 10 km de la Vața de Jos, capitala regiunii istorice a Țării Zarandului. Aici, în locul numit Panteonul Moților, se găsește Gorunul lui Horea, un stejar vechi de 400 de ani, de unde Horea a chemat la luptă pe moții iobagi. Lângă acest gorun își află liniștea Avram Iancu, eroul nostru de la 1848, Ioan Buteanu (prefect al Zarandului) și Simion Groza (tribunul satelor zărăndene și eroul de la Stiurt), simboluri ale luptei duse de populația românească din Transilvania.
Nu departe de Țebea găsim locul unde s-a născut Crișan, conducător al Răscoalei din 1784, alături de Horea și Cloșca. Localitatea îi poartă numele, Crișan, iar în trecut se numea Vaca, situată în comuna Ribița. Ultima localitate mare până la Vața de Jos este Baia de Criș, unde Avram Iancu și-a găsit sfârșitul pe prispa unei case din localitate. Aici găsim o mare și frumoasă mânăstire franciscană ridicată la sfârșitul veacului al IV-lea. Peste tot pe unde mergi te întâlnești cu istoria zbuciumată a moților. De altfel, nu suntem departe de orașul Câmpeni, denumit și Capitala Moților și Abrud, la cca 40 de km.
Deși mai puțin promovată turistic, zona Crișurilor este splendidă. Peisajele sunt încântătoare, oamenii primitori, iar prețurile la cazări decente. La pensiuni pleacă de la 250 de lei pe noapte, iar la cazările din zonă găsești de la 150 de lei, în case curate și primitoare.
Ziua temperatura nu trece de 34-35 de grade, iar noaptea minimă a fost de 12 grade. Punctele gastronomice locale sunt sufletul gastronomiei locale. Cel mai bine ne-am simțit la tanti Romelia în Vața de Sus, însă ne-a placut și peștele și atmosfera de la Păstrăvăria din Căzănești, aperitivele de la Ana, alt punct gastronomic din Căzănești.
În Vața de Jos avem “La Călin” și “Grădina Uitată” unde ne-am simțit extraordinar. Peștele e pregătit de bucătar, adică și șeful locației, în fața ta și servit cu legume și cartofi copți. Iar prețul e bun - 45 de lei. Și mai sunt, însă doar pe astea le-am încercat noi în zilele de plimbare, pentru că în rest am mâncat în complex, unde mâncarea este foarte bună și proaspătă. Iar la piscină întotdeauna la prânz încercam bucătăria tip street food, cu virșli în capul listei. Am împletit istoria cu gastronomia și cu plaja.
Mai mult, se asfaltează Drumul Regelui, care leaga Săvârșin-ul de Vața de Jos, unind practic Aradul cu Hunedoara. Drumul trece la Căzănești, locul unde s-a născut părintele Arsenie Boca în 1910. Vatra casei părintelui se află pe Dealul Bujoara la marginea satului Căzănești. Momentan, până la finalizarea drumului, poți ajunge acolo doar cu 4x4. Ceva mai sus, în satul Hălmagiu, găsim mormântul mamei părintelui Arsenie Boca.
Dintre cele trei Crișuri, Repede, Negru și Alb, Crișul Alb străbate Țara Zarandului și este cel mai lung. Legenda spune că Valva Comorii a fermecat trei frați căutători de aur și i-a transformat în stane de piatră, iar pământul călcat de picioarele lor, în ape curgătoare, cele trei Crișuri.
Fânețele răsar la tot pasul de-a lungul șoselei care merge spre Arad, iar versanții depresiunii sunt acoperiți de păduri și pante cu fânețe și pășuni. Satele formate uneori din câteva case, sunt răspândite peste tot prin munți. Deși vară, seara coșurile fumegă, semn că noaptea în munți este frig.
Cam asta am văzut în plimbările noastre în împrejurimi. Asta pentru ca ne-am simțit foarte bine în complexul Vața Băi și, deși au fost 7 zile, timpul a trecut foarte repede. Am făcut proceduri, am mers la spa și cea mai mare parte a timpului am stat la piscină.
Complexul condus de dl. Liviu este într-o continuă dezvoltare. După terminarea spa-ului am văzut că în spatele complexului, la marginea râului au apărut alei amenajate pentru plimbare, un teren de fotbal, o terasă cochetă cu mese lângă râu,iar podul care trece râul este ca în basme.
De altfel, în ultima seară am fost invitați la o veritabilă cină la Crișul Alb. Atmosfera liniștită, pe la ora 20:00, am luat loc la una din mesele rezervate pe estrada terasei, chiar langa râu, întâmpinați de unul din managerii locației. Lumina difuză a lăsatului serii completată de ghirlandele aprinse de-a lungul aleilor completau imaginea pitorească. Fetele de la bar abia dacă se simțeau printre mese. Serveau vin alb și roze din podgoria complexului denumit Terra Zarandia.
De altfel, tot personalul terasei era cuprins de importanța cinei de la Criș. E proiectul pilot care va deveni o obișnuință în lunile următoare. Au venit aperitivele cu salata de vinete și rosii din grădinile complexului și paine de casă! Evident că am luat o tărie cu gheață și Pepsi, ca să am cădere. Urma păstrăvul cu mujdei și mămăliguță stropit cu vin alb demisec. Delicios! Am zăbovit o oră și ceva lângă râu, sporovăind între noi și cu vecinii de la masa alăturată, și ei încântați de ce au văzut. După, ne-am retras la una din mesele din parc, la înghețată și vin, în cazul meu.
Deși la Vața mergem două săptămâni pe vară, anul ăsta o să încercăm spa-ul și piscina interioară în toamnă sau în decembrie. Merită să vedem ținutul Zarandului și iarna.
Sau poate, cine știe, poposim în preajma sărbătorilor de iarnă când sunt tradițiile, colindul și toate cele!