Au curățat „copacul dorințelor”. Harun Osman: „Odată cu niște ațe au dat jos și speranțele unor oameni”(1705)
Îndepărtarea firelor de ață, panglicilor și bucăților de pânză legate de un „dilek ağacı”, cunoscut în traducere drept „copacul dorințelor”, a stârnit o reacție legată de păstrarea și înțelegerea tradițiilor comunităților din Dobrogea.
Harun Osman a atras atenția asupra semnificației pe care aceste obiecte aparent banale o pot avea pentru oamenii care le-au lăsat acolo.
În tradiția cunoscută sub numele de dilek ağacı, oamenii leagă de ramurile unui copac o bucată de pânză, un fir sau o panglică, gestul fiind asociat unei dorințe, unei rugăciuni sau unei speranțe.
Potrivit lui Harun Osman, într-un astfel de copac, firele și bucățile de pânză au fost recent îndepărtate, cel mai probabil în cadrul unei acțiuni de curățare a locului.
„Sunt convins că oamenii care au făcut-o au avut intenții bune. Au vrut să curețe locul, să îl îngrijească, să facă un lucru frumos. Tocmai de aceea cred că problema nu a fost intenția, ci faptul că nu au înțeles ce aveau în față”, a scris acesta.
El subliniază că tradiția poate fi privită diferit din punct de vedere religios, istoric sau etnografic, însă obiectele legate de copac nu ar trebui tratate automat drept deșeuri.
„Pentru că odată cu niște bucăți de ață au dat jos și dorințele unor oameni. Poate acolo era speranța unei mame. Poate rugăciunea unui om bolnav. Poate dorința unui copil”, a mai transmis Harun Osman.
Obiceiul dilek ağacı este întâlnit în cultura populară turcă și în alte spații din regiune, iar forme asemănătoare de exprimare a dorințelor sau rugăciunilor s-au păstrat de-a lungul timpului în mai multe comunități.
Mesajul lansat după incident este, în esență, unul despre respectarea patrimoniului cultural și despre nevoia de a înțelege un obicei înainte de a interveni asupra lui.
„Nu toate lucrurile care par vechi, urâte sau fără valoare trebuie curățate. Unele trebuie mai întâi înțelese”, a concluzionat Harun Osman.