Omul care a construit sala mare a Teatrului de Stat a avut, mai întâi, o revistă de cinema(802)
Î𝗻 𝟭𝟵𝟮𝟱, Constanța avea propria publicație dedicată filmului și teatrului. Se numea „𝗖𝗼𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁̦𝗮 𝗧𝗲𝗮𝘁𝗿𝗮𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗖𝗶𝗻𝗲𝗺𝗮𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗰𝗮̆", apărea gratuit și le spunea cititorilor ce merită văzut pe ecran.
Nu era o revistă independentă. Directorul ei era 𝗗𝗲𝗺𝗼𝘀𝘁𝗲𝗻𝗲 𝗧𝗿𝗮𝗻𝘂𝗹𝗶𝘀, proprietarul teatrului-cinema din parcul Arena Grand — adică omul care 𝘀𝗰𝗿𝗶𝗮 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗳𝗶𝗹𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘁𝗼𝘁 𝗲𝗹 𝗹𝗲 𝗮𝗱𝘂𝗰𝗲𝗮 𝗶̂𝗻 𝗼𝗿𝗮𝘀̦. Publicul era informat asupra „valorii ce are fiecare film" proiectat acolo. Astăzi i-am spune conținut de brand. Atunci era, pur și simplu, felul cel mai direct de a umple o sală.
Revista spune mai multe despre oraș decât despre filme. Constanța fusese unul dintre primele orașe din România în care ajunsese cinematograful, pentru că devenise destinația de vacanță a elitei bucureștene. Primele proiecții se făcuseră în grădinile de vară ale restaurantelor și în săli improvizate, din scânduri și carton. La Arena Grand, seara nu se termina cu filmul: în pauze urcau pe scenă trupe de artiști.
𝑈𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̦ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑖𝑡𝑒𝑎 𝑜 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑚𝑎, 𝑓𝑖𝑒 𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑔𝑟𝑎𝑡𝑢𝑖𝑡𝑎̆, 𝑒𝑟𝑎 𝑢𝑛 𝑜𝑟𝑎𝑠̦ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑒𝑣𝑎.
Revistele au fost tipărite timp de doi ani, în 1925 și 1926. Cele 22 de numere se păstrează în colecțiile de la Biblioteca Județeană Constanța, digitizate și accesibile oricui, la: https://digitizare.biblioteca.ct.ro/wp-