Astăzi, regaluri artistice pe scenele constănţene: "TOSCA", la TNOB, şi "MARIA TĂNASE", la TSCT(2159)
În această seară, de sâmbătă – 26 aprilie, de la ora 19.00, cele două principale scene constănţene ne oferă două regaluri artistice: capodopera pucciniană “TOSCA”, la “Danovski” (cu o soprană din Serbia şi timişoreanul Bogdan Zahariea solişti), în cadrul “Lunii Tenorilor”, şi spectacolul de teatru – dans “MARIA TĂNASE”, pe muzica originală a celei mai mari interprete de folclor autentic a României, la Teatrul de Stat!
TSCT, de la ora 19.00: spectacolul de teatru – dans “MARIA TĂNASE”, conceput şi regizat de CĂLIN HANŢIU
Teatrul de Stat Constanţa (TSCT) programează astăzi, sâmbătă – 26 aprilie, de la ora 19.00, la sediu, o premieră a stagiunii: spectacolul de teatru – dans „MARIA TĂNASE”, conceput şi regizat de către maestrul coregraf (şi fostul mare balerin de la „Danovski”) CĂLIN HANŢIU.
Regia şi coregrafia : CĂLIN HANŢIU.
Scenografia : Ovidiu Pascal.
Muzica: Cântece originale ale MARIEI TĂNASE.
Distribuţia: Florina Stănculeţ, Iulian Enache, Marian Adochiţei, Paula Prodan, Liliana Bărăscu, Remus Archip, Alice Safta, Cosmin Mihale, Ionuţ Alexandru, Alexandru Ologu, Izabela Bumbac, Georgiana Bumbac, Iulia Fanache.
TNOB “Oleg Danovski” Constanţa, 19.00 – 21.30: opera “TOSCA”, de Giacomo PUCCINI
Astăzi, sâmbătă – 26 aprilie, între orele 19.00 – 21. 30, Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovski”, din Constanţa, prezintă, la sediu, în cadrul “Lunii Tenorilor”, opera în trei acte “TOSCA”, de Giacomo PUCCINI.
Solişti: DRAGANA RADAKOVIC (Serbia), BOGDAN ZAHARIEA (Timişoara), ŞTEFAN IGNAT (Bucureşti), LAURENŢIU SEVERIN, CONSTANTIN ACSINTE, DORU IFTENE, MARIUS EFTIMIE, MIHAELA IONESCU.
Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia).
Istoria compunerii şi a premierei este la fel de tumultoasă precum cea a… filmului “Pe aripile vântului”!
PREMIERA CELEI UNANIM CONSIDERATE CA FIIND CEA MAI VALOROASĂ OPERĂ PUCCINIANĂ A FOST EXTREM DE AŞTEPTATĂ!
Pe 14 ianuarie 1900 se reprezintă, în sfârşit (veţi vedea de ce am folosit sintagma), în premieră, la Teatro “Costanzi”, di(n) Roma, opera "TOSCA", considerată, unanim, a fi: CEA MAI VALOROASĂ OPERĂ PUCCINIANĂ!
În rolul titular performa… SOPRANA ROMÂNCĂ HARICLEA DARCLEE!
Deja, la prima arie a tenorului, “Recondita armonia”, succesul era asigurat, pentru ca după aria sopranei, din actul doi, celebra apoi “Vissi d'arte”, publicul să aplaude în picioare!
De altfel, chiar… românca este cea care i-a sugerat marelui compozitor introducerea acestei celebre arii, în actul al doilea!
Libretul este scris de către Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după drama “La Tosca”, a cunoscutului dramaturg francez Victorien SARDOU.
Piesa originală, scrisă de Victorien Sardou, a fost produsă (jucată în premieră) în 1887, la Paris, și văzută de Giacomo Puccini la Milano (era în turneu în Italia), tot în 1887, cu “Tosca” jucată de imensa actriţă franceză …Sarah Bernhardt!
Puccini a cerut editorului său, celebrul Giulio Ricordi, să cumpere imediat drepturile de la Sardou, dar acestea au fost achiziţionate abia în anul 1893, dar…pentru a fi date unui alt compozitor, Alberto Franchetti!
Illica a scris libretul său și, în octombrie 1894, Franchetti, Ricordi, Illica și Giuseppe Verdi (!) s-au întâlnit cu Sardou, ca să-i prezinte libretul.
Verdi a fost fascinat de această tragedie, dar a refuzat să compună muzica aceteia, dacă Sardou nu… schimbă finalul!
După câteva luni, Franchetti a admis, în cele din urmă, că nu poate compune muzică pentru libretul inspirat de piesă, așa că Giulio Ricordi i-a cerut lui Puccini să compună.
Puccini se simțea încă ofensat și doar intervenția lui Verdi l-a convins să accepte.
A început să lucreze la piesă în 1896, după ce a terminat “Boema”. Ricordi l-a pus pe Giusseppe Giacosa să lucre cu Luigi Illica, pentru libret, însă munca lui Giacosa nu l-a mulțumit pe Ricordi, iar Giacosa a avut mai multe dispute personale cu Sardou.
Și Puccini a avut mai multe dispute cu Illica, Giacosa și Ricordi, la un loc. Ei au propus un „Latin hymn” triumfal pentru Actul III, dar Puccini i-a convins, în cele din urmă, să-l reducă la cele optsprezece măsuri din “Trionfal... di nuova speme”.
În octombrie 1899, după trei ani de colaborare dificilă, opera era gata. Fiindcă era o poveste despre Roma, s-a decis ca premiera să fie în cetatea eternă, la Teatro “Constanzi”!
O curiozitate publică notabilă a plutit, înainte de premiera romană, în jurul acestei opere, a cărei pregătire a fost atât de lungă și problematică.
Tosca a fost soprana română Hariclea Darclée, Cavaradossi a fost tenorul Emilio De Marchi, iar Scarpia a fost baritonul Eugenio Giraldoni.
Dirijorul a fost Leopoldo Mugnone. În public s-au aflat și Regina Margherita, prim-ministrul Pelloux și mulți compozitori, printre care Pietro Mascagni, Francesco Cilea, Franchetti și Sgambati.
Succesul a fost răsunător, chiar dacă diferența dintre atmosfera din “Tosca” și cea din opera pucciniană anterioară, “Boema”, a fost una surprinzătoare.
De atunci, “Tosca”, deşi este o operă “grea”, inclusive ca producţie artistică, este, obligatoriu, în repertoriul oricărei Companii Lirice care se respectă. Un exemplu: a apărut pe locul 8 (opt) în lista celor mai jucate 20 de opere din America de Nord, într-un clasament realizat de “Opera America”!
Intriga operei
Actul 1:
Cesare Angelotti, fostul Consul al Republicii Romane, evadat din închisoarea „Sant’Angello”, se ascunde în biserica „Sant’Andrea della Valle”, din Roma. Aici, pictorul Mario Cavaradossi lucrează la o frescă reprezentând-o pe Maria Magdalena. Sacristanul este surprins de asemănarea dintre imaginea pictată și o fizionomie pe care o văzuse de curând. Când pictorul ramâne singur, Angelotti iese din ascunzătoare și recunoscând în Cavaradossi pe vechiul său prieten, îi cere sprijinul. Pictorul promite că-l va ajuta să fugă. Se aude vocea Floriei Tosca, iubita lui Mario, și Angelotti este nevoit din nou să se retragă. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-și tradează prietenul. Floria recunoaște asemănarea picturii cu Marchiza Attavanti și îsi manifestă gelozia. Mario o calmează și ea pleacă după ce îl invită la concertul de la palat. Pictorul pleacă împreună cu Angelotti. În timp ce ei se îndreaptă spre o ascunzătoare mai sigură, sosește baronul Scarpia, șeful poliției, în căutarea evadatului. Scarpia găsește un evantai, în capela familiei Attavanti, și, înainte de a asista la „Te Deum” - ul care celebrează înfrângerea lui Napoleon, strecoară în sufletul Floriei Tosca banuiala că a fost mințită.
Actul2:
Scarpia așteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenților săi. Prin fereastra apartamentului aude muzica serbării de la Palatul Farnese. Spoletta îi raportează că, deși au urmarit-o pe Tosca și au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenții de poliție nu au reușit să-l găsească pe Angelotti şi, de aceea, l-au arestat pe Cavaradossi. Cu toate torturile la care este supus, Mario nu furnizează nici un amănunt. Tosca refuză și ea să răspundă întrebărilor lui Scarpia dar, auzind chinurile iubitului ei, cedează și dezvăluie locul unde s-a ascuns Angelotti. Este anunțată vestea victoriei lui Napoleon, la Marengo. Scarpia ordonă încarcerarea lui Cavaradossi, care urmează să fie executat în zorii zilei, pentru trădare. În zadar Tosca se roagă; Scarpia nu-l va ierta pe Mario decât în schimbul favorurilor ei. Tosca acceptă, după ce obține o execuție simulată pentru iubitul ei și un permis de părăsire a Romei. În momentul în care Scarpia vrea s-o îmbrățișeze, Tosca îl ucide.
Actul 3:
În zorii zilei, pe o terasă a castelului „Sant’Angello”, Mario își așteaptă execuția. Cu emoție, într-o ultimă scrisoare, evocă chipul iubitei sale. Aceasta sosește fericită că i-a obținut iertarea, după o execuție simulată. Vestea morții lui Scarpia îl face pe Mario să pășească fără teamă în fața plutonului de execuție, cu gândul că va putea pleca împreună cu persoana iubită. Plutonul îl ucide însă pe Mario, iar Tosca, disperată, se aruncă de pe platforma castelului, în abis.
Quintetul de aur al operei italiene: Rossini, Donizetti, Bellini, VERDI şi PUCCINI !!!!
Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria PUCCINI (născut pe 22 decembrie 1858, în oraşul Lucca, Italia -- decedat la 29 noiembrie 1924, Bruxelles, capitala Belgiei) a fost unul dintre cei mai mari compozitori italieni (de fapt: ultimul de acest nivel valoric!) de muzică de operă (continuatori şi dezvoltatori ai “bellcanto” – ului peninsular) alături de predecesorii săi: Gaetano DONIZETTI, Gioacchino ROSSINI şi Giuseppe VERDI, probabil şi Vincenzo BELLINI, cu a sa superbă “Norma”, dar şi cu “Somnambula” şi “Puritanii”…), reprezentant al curentului artistic (cultural, în general) “Realist”, numit în Italia “Verismo” (conform cu termenul din italiană: “vero” = “adevărat”).
Puccini: o biografie (nespectaculoasă, în planul vieţii personale!) de GENIU… PROFESIONIST 100%!
Puccini s-a născut într-o familie cu tradiții muzicale.
Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva opere, de calitate modestă, un “Miserere” și câteva cantate pe teme religioase. A murit tânăr, când Giacomo avea doar 5 ani.
Primele lecții de muzică le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care… nu îl consideră prea dotat!
Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compositor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face progrese.
În martie 1876 asistă, în orașul Pisa, la o reprezentație cu opera “Aida”, de Giuseppe Verdi, și, din această clipă, visează să devină compozitor de opera!
În același an, compune un Preludiu Simfonic, iar doi ani mai târziu: un ”Motet” și un "Credo", cu a căror execuție obține un oarecare succes. În toamna lui 1880, pleacă la Milano, unde (cu sprijin financiar din partea Reginei Margherita a Italiei) se înscrie la Conservator, avându-l ca profesor pe Amilcare Ponchielli.
Pe 31 mai 1884, are loc, la Teatro Dal Verme, din Milano, premiera PRIMEI sale opere, "Le Villi", care are succes şi la public și la critici. După o muncă asiduă, de câțiva ani, i se reprezintă, la celebra şi, desigur, extreme de selectivaTeatro alla SCALA, din Milano, opera "Edgar", de data aceasta… fără vreun succes deosebit!
Șase ani mai târziu, pe 1 februarie 1895, obține un succes, triumfal!, cu opera "MANON LESCAUT" (după cartea abatelui Prevost), executată, în premieră, nu în Lombardia (la Milano), ci în Piemontul alăturat: pe scena teatrului “Regio”, din Torino.
Tot în acest teatru (“Regio”, din Torino), pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei "La BOHEME" (“BOEMA”), sub bagheta marelui dirijor Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, respectatul critic muzical Carlo Bersezio scrie (despre ceea ce astăzi este considerată a fi una dintre marile capodopere ale genului musical liric!): "La Bohème” (“Boema”)… nu va lăsa, probabil, urme deosebite în teatrul nostru!"(SIC!). Opera se va impune, totuși, mai târziu, după o reprezentație la Teatrul Liric din Palermo (Sicilia) și, apoi, pe scenele principalelor teatre de operă din Italia!
În ziua de 14 ianuarie 1900, se reprezintă, în premieră, la Teatro “Costanzi”, din Roma, opera "TOSCA" (considerată, unanim, a fi CEA MAI VALOROASĂ OPERĂ PUCCINIANĂ!), în rolul titular performând… SOPRANA ROMÂNCĂ HARICLEA DARCLEE.
Deja, la prima arie a tenorului, “Recondita armonia”, succesul era asigurat, pentru ca după aria sopranei, “Vissi d'arte”, publicul să aplaude în picioare!
În anul 1904, Puccini se căsătorește cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu, Tonio.
Pe 17 februarie 1904, reprezentarea operei "MADAMA BUTTERFLY", la Milano, se soldează cu un adevărat… dezastru! Abia după o refacere a libretului și a muzicii, opera capătă audiență la public, după o prezentare, câteva luni mai târziu, la Teatro Grande, din Brescia.
În 1910, debutează cu succes în New York, la celebra “Metropolitan Opera”, cu "La Fanciulla del West". Dirijor este Arturo TOSCANINI, iar solist… marele Enrico CARUSO!
Tot la “Metropolitan Opera”, va avea loc, pe 14 decembrie 1918, premiera tripticului (“Il trittico”) de operă, în câte un act: "Il Tabarro", "Suor Angelica" și "Gianni Schicchi".
“Cântecul de lebădă” puccinian este o nouă capodoperă! Rămas, din păcate, neterminat…
În anul 1921, Puccini se mută în orașul Viareggio, unde începe să lucreze la compunerea operei "TURANDOT".
Opera va rămâne, însă,… neterminată!
Puccini moare la 29 noiembrie 1924, într-o clinică din Bruxelles (Belgia), la câteva zile după o operație la gât, în urma unui cancer al laringelor.
Opera "TURANDOT", ÎN VERSIUNEA NETERMINATĂ (!) , va fi reprezentată, cum spuneam, pe 25 aprilie 1926, la Teatro alla Scala, din Milano, sub conducerea muzicală a lui ARTURO TOCANINI.
În reprezentațiile ulterioare, opera va fi prezentată cu completările făcute de Franco Alfano, însă DUPĂ SCHIŢELE RĂMASE DE LA PUCCINI!
Creația artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere!
Acest număr, RESTRÂNS (!), dovedește, o dată mai mult, (AUTO)EXIGENŢA ARTISTICĂ, CREATIVĂ, DEOSEBITĂ, a marelui compozitor!
Succesul ENORM de care s-au bucurat operele lui Puccini, ÎNCĂ DIN TIMPUL VIEŢII SALE, dăinuie până în ziua de astăzi și este în… CONTINUĂ CREŞTERE!
Puccini a avut o apreciere deosebită pentru… CÂNTĂREŢII ROMÂNI!
L-a ales pe tenorul Grigore Gabrielescu, pentru premiera mondială a operei “Edgar” (rolul titular), iar, mai târziu, pe Hariclea Darclée, pentru PREMIERA mondială a operei “TOSCA” (rolul titular)!
De altfel, aceasta din urmă este… chiar cea care i-a sugerat introducerea unei arii pentru soprană, în actul al doilea, astfel născându-se celebra “Vissi d'arte”!
Operele pucciniene (cu data şi locul premierei), în ordine cronologică, sunt:
"Le Villi", 31 mai 1884, Teatro dal Verme, Milano; "Edgar", 21 aprilie 1889, Teatro alla Scala, Milano; "MANON LESCAUT", 1 februarie 1893, Teatro Regio, Torino; "La BOHEME" (“BOEMA), 1 februarie 1896, Teatro Regio, Torino; "TOSCA", 14 ianuarie 1900, Teatro Costanzi, Roma; "MADAMA BUTTERFLY", 17 februarie 1904, Teatro alla Scala, Milano; "La Fanciulla del West", 10 decembrie 1910, Metropolitan Opera, New York; "La rondine", 27 martie 1917, Opera din Monte Carlo; "Il trittico": "Il Tabarro", "Suor Angelica", "Gianni Schicchi", 14 decembrie 1918, Metropolitan Opera, New York; "TURANDOT", postum: 25 aprilie 1926, Teatro alla Scala, Milano.
(Surse de documentare:
Wikipedia – Enciclopedie Liberă; M. Cosma – “Cel mai iubit dintre compozitori”, București, 2008, Editura U.N.M.B.; Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea -- “Ghid de operă”, București, 1971; Ana Buga și Cristina Maria Sârbu – “Patru secole de teatru musical”, București, 1999; Ioana Ștefănescu – “O istorie a muzicii universale”, Vol.IV, Bucureşti, 2002)
FOTO
1 - 4: Opera „TOSCA”, la TNOB „Oleg Danovski” Constanţa (Sursa: tnobconstanta.ro);
5 - 6: Giacomo PUCCINI (Sursa: wikipedia.org);
7 – 9: Afisele spectacolului, din epoca premierei (1900);
10 – 15: Teatro „Costanzi” di Roma, în epocă, şi Teatro dell’ Opera di Roma, astăzi.