Teatrul "Danovski" nu face sluj, în faţa politicului! Săptămână densă şi valoroasă, în ciuda campaniei electorale obsedante: "Seară camerală" (marţi), baletul "Don Quijote" (sâmbătă) şi opera "Carmen" (duminică)(2040)

Aparţinând (din decembrie 2010) de Ministerul Culturii (ca ordonator de credite), nu de Consiliul Judeţean (ca până atunci) sau de Primărie (Doamne, păzeşte şi fereşte!...), Teatrul Naţional de Operă şi Balet (TNOB) “Oleg Danovki” Constanţa, NU se … închide, în această ultimă săptămână ede campanie electorală, pentru alegerile “europarlamentare”, de duminică – 25 mai, aşa cum păţeşte, din nefericire, omologul său dramatic, Teatrul de Stat Constanţa, al cărui jupân, “intelectualul” C.J.C. (condus de marele cărturar de… “popa – prostu”, finuţul om de… grotă Nicuşor Constantinescu, care pune mâna pe ghioagă, precum nazistul Goebbels pe pistol, când aude de cultură…)!

Dimpotrivă, la “relache” – ul forţat (şi fără altă justificare, în afara interesului politic al actualei Puteri socialiste!) al TSC(T), Teatrul “Danovshi” răspunde cu un afiş săptămânal consistent şi valoros, la sediu: o “Seară Camerală”, în foyer, cu cvartetul “Ovidius” (marţi), baletul “Don Quijote”, de Minkus (sâmbătă), şi opera “Carmen”, de Bizet (duminică).

Marţi – 20 mai, între orele 19.00 – 20.15, la sediu (în foaier): “SEARĂ CAMERALĂ”, cu quartetul “OVIDIUS”, al TNOB, compus din instrumentiştii: GABRIEL MARIN, RODICA NURLA, ADELINE PENESCU şi CARMEN TEGZEŞIU.

În program:Johann Sebastian BACH, Georg Friedrich HANDEL, Joseph HAYDN, Wolfgang Amadeus MOZART.

Sâmbătă – 24 mai, între orele 19.00 – 21.00, la sediu: Baletul “DON QUIJOTE”, de Ludwig MINKUS

Solişti: MIURA NOZOMI (Japonia), ADRIAN MIHAIU, AMALIA MÎNDRUŢIU, BOGDAN BÎRSĂNESCU, ANTONIU GHEORGHIU, CEZAR BUCULEI, DELIA LUCA, AYAKA KISHI (Japonia), MIHAI PÂSLARU, GELU RÂPĂ, KIM YEJI (Coreea de Sud), CECILIA URSUL.

Regie şi coregrafie: Mihai Babuşka (adaptare după coregrafia clasică, a lui Marius Petipa).

Scenografie: Adriana Urmuzescu.

Asistente de coregrafie: Corina Dumitrescu şi Monica Cherecheş.
Asistentă de scenografie: Nicoleta Onaş.

“Don Quijote” (“Don Quixote”) este un balet, în patru acte şi opt scene, bazat pe secţiuni din celebrul roman “Don Quijote de la Mancha, al sciitorului spaniel Miguel de Cervantes.

A fost reprezentat în premieră, în coregrafia lui Marius Petipa, de către Baletul Teatrului Imperial “BOLŞOI”, la Moscova, pe 26 decembrie (pe “stil vechi” calendaristic: 14 decembrie) 1869.

Petipa şi Minkus au extins, ulterior, baletul, la cinci acte şi 11 scene, această nouă versiune având premiera la Teatrul Imperial BOLŞOI KAMENNY, din Sankt Petersburg, la 21 noiembrie (pe “stil vechi” calendaristic: 9 noiembrie) 1873.

Toate versiunile moderne derivă din cea din anul 1900, a lui Alexandr Gorsky, pentru Teatrul Bolşoi din Moscova, îmbunătăţită în 1902, de către acelaşi maestro coregraf, în 1905, pentru Baletul Imperial din Sankt Petersburg.

Subiectul:

Prolog:
Hidalgo Alonso Quijano este un cititor pasionat de romane cavalereşti. Este seară şi eroul nostru este cufundat în lecturi. El îşi găseşte, din aceste cărţi, un ţel nobil: să ajute pe cei nevoiaşi şi lipsiţi de apărare. Hotărăşte să plece în lume, în căutarea idealului său de frumuseţe feminină: Dulcineea din Toboso, plăsmuire a minţii sale rătăcite. Îşi alege un nume de cavaler, în persoana lui Don Quijote şi ia o mârţoagă, pe care o porecleşte Rosinanta. Îl convinge apoi pe ţăranul, lipsit de minte, dar bun la suflet, Sancho Panza, să-i fie scutier, şi pleacă în lume, în căutarea unor aventuri cavalereşti.

Actul I:
Piaţa din Barcelona.
Soarele dimineţii inundă piaţa din oraş. Fete şi băieţi pătrund în piaţă, alături de florărese, negustori, muzicanţi ambulanţi. În mulţime se întâlnesc frumoasa fiică de cărciumar Quiteria şi tânărul bărbier Basilio, care îşi împărtăşesc sentimentele de dragoste, într-un dans plin de pasiune. Sunt descoperiţi de Lorenzo, tatăl fetei, care nu este de acord cu căsătoria acesteia cu un sărăntoc. El îl alungă pe Basilio, prezentându-i Quiteriei pe Camacho, un filfizon bogat, care aspiră la mâna ei. Fata nu este impresionată de declaraţiile acestuia. Sosesc toreadorii şi printre ei se află iubitul lui Mercedes, prietena Quiteriei, toreadorul Espado, care iese învingător din competiţia care se desfăşoară. El îi invită pe toţi la cârciuma lui Lorenzo.
Îşi fac apariţia, în piaţă, două fiinţe bizare: Don Quijote şi Sancho Panza, obosiţi de drum şi în căutarea unui loc unde să înnopteze. Toţi se amuză de ei, privindu-i cu neîncredere. Don Quijote o observă pe Quiteria şi este convins că a întâlnit-o pe frumoasa inimii sale, Dulcinea din Tobosso. O salută cu eleganţă cavalerească, dar fata se amuză de el. În vâltoarea dansurilor, Basilio o ia de mână pe Quiteria şi fug împreună. Lorenzo şi Camacho, descoperind dispariţia ei, pornesc pe urmele acesteia.

Actul II:
Aceeaşi piaţă din Barcelona.
Rămas singur în piaţă, Don Quijote începe să aibă viziuni că este atacat de monştri, iar în imaginaţia lui halucinantă se luptă cu morile de vânt, care-i apar ca nişte inamici necruţători. Sfârşit de oboseală, copleşit de apariţiile obsedante, el se aşează şi adoarme.
Tabloul I:
Visul
Don Quijote visează că este înconjurat de zâne bune, de Zâna Pădurii şi de un amoraş, care îi aduc pe Dulcinea lui, să-i mângâie suferinţa. Zânele dansează în jurul său, ocrotindu-l, cu dragoste. Dulcinea, care capătă înfăţişarea frumoasei Quiteria, se apropie de el, fermecându-i privirile. Încetul cu încetul, aceste viziuni dispar şi el se trezeşte în piaţă, copleşit de obsesiile dulci ale visului.

Tabloul II:
O cârciumă din aceeaşi piaţă.
În piaţă pătrund toreadorii, însoţiţi de mulţimea care-i aclamă. Are loc o fiesta, în care toţi cei prezenţi dansează şi se bucură, proclamând iubirea şi prietenia. Quiteria şi Basilio revin la cârciumă, hotărâţi să înfrunte toate opreliştile ce le stau în cale. În acelaşi timp, Espado şi Mercedes îşi destăinuie iubirea, decişi să-şi unească destinele. Lorenzo o descoperă pe fiica sa şi îşi arată nemulţumirea pentru fuga ei. Basilio, copleşit de durere, se hotărăşte să se sinucidă şi îşi împlântă un pumnal în piept, în văzul tuturor. În ultimele momente, el îşi exprimă dorinţa să fie căsătorit înainte de moarte cu Quiteria, urmând ca după dispariţia sa, aceasta să rămână cu Camacho.
Don Quijote, luând apărarea celor doi nefericiţi, reuşeşte să-l convingă pe Lorenzo să le dea binecuvântarea. După ce primeşte consimţământul, Basilio, ca prin minune, se ridică şi îl îmbrăţişează pe Quiteria. Totul a fost doar o farsă, pusă la cale de iscusitul bărbier, pentru a-şi atinge scopul. Lorenzo şi Camacho rămân buimăciţi, de acest neaşteptat deznodământ, şi sunt nevoiţi, în cele din urmă, să accepte situaţia, cu atât mai mult cu cat Lorenzo îi dăduse binecuvântarea pentru cununie în faţa tuturor.
Don Quijote, cu acea nobleţe a firii sale cavalereşti, se retrage cu sentimentul că a putut contribui la fericirea fiinţei pe care a iubit-o atât. Ţelul propus în călătoriile sale s-a împlinit. “Cavalerul Tristei Figuri” rămâne un apărător permanent al celor nefericiţi şi nevoiaşi, al unor valori morale de dreptate şi adevăr.

Tabloul III
Nunta.
Tinerii miri se întorc de la biserică, unde au celebrat căsătoria şi urmează să petreacă, la sărbătorirea acestei cununii, printre prieteni. Are loc o mare petrecere, la care participă toreadori, florărese, flăcăi şi fete, ce se avântă în dansuri spectaculoase. Basilio şi Quiteria dansează celebrul “pas-de-deux”, o izbucnire de virtuozitate şi bucurie a unirii lor, definitive, prin iubirea care a învins toate obstacolele. Don Quiiote îi priveşte cu admiraţie şi căldură, încântat că a reuşit să apere dragostea adevărată şi să o proclame, în acelaşi timp, în sensul eticii cavalereşti şi al unor valori morale, pe care şi le-a însuşit din romanele pe care le-a citit. El pleacă mai departe, împreună cu Sancho Panza, în peregrinările sale aventuroase. Baletul se încheie într-o atmosferă exuberantă, de fericire şi mulţumire, a tuturor celor prezenţi, pentru tinerii căsătoriţi, care şi-au unit destinele pentru totdeauna.

Duminică – 25 mai, între orele 19.00 – 21.30, la sediu: Opera, în patru acte, “CARMEN”, de Georges BIZET
Solişti: HERMINE MAY (Germania), RĂZVAN SĂRARU, ATSUSHI TAKEMURA (Japonia), ELENA ROTARI, DORU IFTENE, BOGDAN SANDU, MĂDĂLINA SANDU, MAGDA MARCU, LAURENŢIU SEVERIN, MARIUS EFTIMIE.

Dirijor: RADU CIOREI.

“Carmen” este o o operă compusă de francezul Georges Bizet, pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée.

Premiera operei a avut loc la „Opéra Comique“, din Paris, pe data de 3 martie 1875.

Naraţiunea libretului operei:

Actul 1:
Într-o piață din Sevilla (capitala provinciei spaniole Andalusia), soldații se amuză pe seama trecătorilor. Le trezește interesul frumoasa Micaëla, o tânără de la țară, venită să-și caute iubitul, pe Don José. Apar muncitoarele de la manufactura de tabac. Între ele se remarcă senzuala Carmen, care încearcă să-l provoace pe Don José. Întâlnirea Micaëlei cu Don José prilejuiește rememorarea amintirilor legate de satul lor natal. La manufactură, izbucnește un scandal, ce culminează cu arestarea lui Carmen. Ea îl vrăjește pe Don José și, în schimbul promisiunilor de a-l reîntâlni, acesta o ajută să fugă.

Actul 2:
La hanul lui Lilas Pastia se întâlnesc, pentru a petrece, țigani și contrabandiști. Apariția toreadorului Escamillo le stârnește entuziasmul. Cucerit de farmecul frumoasei Carmen, Escamillo îi propune să-l urmeze. Ea îl așteaptă, însă, pe iubitul ei, Don José. Acesta vine, iar Carmen cântă și dansează pentru el. Conjunctura nu-i permite lui Don José să se mai întoarcă la garnizoană, fiind nevoit să se alăture contrabandiștilor.

Actul 3:
Don José regretă că a dezertat, constatând, în plus, că nici Carmen nu-l mai iubeşte. Aceasta îşi ghiceşte în cărți, de unde află că va muri curând. Micaëla îi aduce lui Don José vestea iminentei morți a mamei sale. El va trebui să plece, chinuit însă de gândul că, între timp, Carmen se îndrăgostise de Escamillo.

Actul 4:
Înainte de începerea corridei, Carmen și Escamillo își mărturisesc iubirea, în timp ce Don José, ascuns, îi urmărește. Cu toate insistențele lui Don José, Carmen refuză categoric să-l urmeze, iar el, înnebunit de gelozie, o ucide!.…

IMAGINI:
1-2-3-4-5: Baletul “Don Quijote", de Ludwig Minkus, la TNOB “Oleg Danovski”, din Constanţa (Sursa foto: tnobconstanta.ro);
6-7-8-9-10: Opera “Carmen", de Georges Bizet, la TNOB “Oleg Danovski”, din Constanţa (Sursa foto: tnobconstanta.ro).
 

Articole similare

• Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
• Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
• Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
• În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
• Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști