Sportul constănţean în moarte clinică(8137)
Poate pentru unii am ales un titlu prea acid, dar vă garantez că după ce am umblat să fotografiez aceste cadre sumbre ale bazelor din oraşul nostru, numele acestui articol este încă unul echilibrat. Publicarea acestor rânduri coincide şi cu un eveniment tragic pentru iubitorii sportului din Dobrogea şi nu numai, trecerea în nefiinţă a echipei Fc Farul Constanţa. Pozele si paragrafele surprind o parte din catastrofele sportive din oraş.
Întrucât sunt antrenor de tenis, voi începe cu această ramură sportivă. Primul subiect, terenul de zgură de pe strada Primăverii, în incinta Clubului Farul, la 100 de metri de mult mai cunoscuta spălătorie. Constănţenii care se plâng că nu avem suficientă verdeaţă în oraş, sunt total dezorientaţi în timp şi spaţiu. Acest teren, în ciuda faptului că nu primeşte apă decât din fenomene naturale, este Grădina Buruienilor de la malul mării. Puteţi studia tufele şi poate chiar culege ceva material pentru ierbar. Următorul teren de tenis aparţine de Palatul Copiilor şi arată de parcă nu a fost niciodată folosit în acest scop. Marcajele lipsesc, stâlpii pentru fileu au dispărut, dar nostalgicii spun că odată tinerii beneficiau de baze sportive cu acces gratuit şi nu plăteau milioane bune pentru a închiria sintetice private.
Rămân la Palatul Copiilor, care astăzi sincer să fiu pare un nume ironic, şi mă îndrept către terenul de fotbal pe care îl recunosc după cele 2 porţi. O să va relatez descrierea unei faze ofensive făcută de un tată mândru căci fiul lui a marcat golul victoriei: ,,Băiatul meu şchiopăta căci doar ce se julise în genunchi la o căzătură pe beton, dar iată-l că primeşte pasă de la un coleg, driblează un adversar, evită tufele, se împiedică în buruieni, dar înainteză şi şutează direct în vinclu. Toată tribuna a aplaudat şi ceilalţi părinţi m-au felicitat, dar bucuria s-a întrerupt brusc pentru că portarul , plecat să recupereze mingea, a întârziat şi ne-am îngrijorat toţi pentru soarta lui…”
Cortul, nocturna şi aparatura de la Patinoar sunt pe poziţii, însă unde în sezonul rece este gheaţă, astăzi dau din nou de un teren dezafectat… De ce nu putem să profităm în fiecare sezon de spaţiul disponibil şi să îi încurajăm pe cei mici sau pe cei tineri să îşi dea întâlnire în acest complex ? Un popor care practică sport la nivel amator este cu siguranţă unul sănătos, sociabil şi educat, dar cui îi pasă de tineret şi viitor?... Trist !
Am ataşat şi o poză cu una din tribunele de pe Stadionul nostru, însă voi lasă detaliile să vorbească de la sine.
Cireaşa de pe tort este imaginea tragică a Şcolii Sportive Nr. 1 care a fost ani de zile pepiniera de talente a sportului constănţean. Afişul cu Autorizaţia de construire de pe gard datează din 2008, iar termenul de execuţie a întârziat cu doar 6 ani. Acest panou este singurul care arată bine, pentru că pe terenuri, în curte şi pe trotuarul din faţă acestui club este reflectată atenţia autorităţilor pentru ceea ce ar trebui să fie ,,fabrica” de performeri a oraşului nostru. Lemne în geam, gunoaie, miros neplăcut, sportul a fost abandonat !
Ţările civilizate susţin mişcarea de orice tip pentru a reduce vizitele cetăţenilor în farmacii şi spitale; au construit o industrie pe baza unor cluburi sportive sau a unor competiţii şi câştigă sume cu multe zerouri din vânzări şi din turism; au început la timpul potrivit reforme în acest sistem care poate îmbunătăţi imaginea unei ţări peste hotare, în timp ce noi… am băgat sportul în moarte clinică…
