O PLIMBARE CU DRICUL RAPID PRIN PARC(2745)
De când s-a privatizat în sectorul industrial “Pompe funebre”, deschizându-și o unitate de acest gen, un bun prieten de-al meu și-a modificat comportamentul, obiceiurile creștinești și apucăturile moștenite din moși strămoși. A renunțat la mașină și se plimbă cu dricul rapid cu cai putere.
Oferta zilei.
O plimbare cu dricul prin parc.
Are, ce-i drept, probleme cu poluarea prin balegă. A devenit mai analitic și mai exigent, Mie, de pildă, mi-a reproșat că, la vârsta mea, arăt foarte bine, ceea ce îl enervează la culme, pentru că i-am încurcat socotelile personale. Adică, anul trecut, când arătam nașpa, eram un potențial client pentru el!
Oarecum iritat, mi-a explicat că, până acum, nu i s-a întâmplat să-i plece clientul din sicriu, ceea ce m-a făcut să mă simt vinovat de căderea economică generată de numărul mare de indeciși.
E o nebunie viața prietenului meu și tot răul i se trage de la cei care se duc până la ușa vieții de apoi, fac glume proaste și se întorc pe catafalc. Cu toate acestea, am avut impresia că prietenul meu nu și-a pierdut dramul de tandrețe păstrat pentru mine.
Eu credeam că mă mângâie părintește pe creștet, când colo dumnealui mă măsura de zor cu o ruletă. S-a scuzat că este excesiv de scrupulos, dar mi-a spus că e greu cu mine, că nu se știe niciodată ce și cum.
Are dreptate omul.
Am fost de curând în Bucovina, fiind invitat la o petrecere. Știți ce mi-a zis un domn din suita gazdelor?
“Luciane, te urmăresc de câteva ore și nu știu când vorbești serios și când glumești!”
Cu o astfel de concluzie, un patron de pompe funebre e tot timpul în pericol să intre în faliment! De aceea, l-am înțeles și am trecut cu vederea fanatismul său față de PSD:
“Băi, zice el, dacă PSD rămâne la putere, mortalitatea va crește vertiginos! Și, atunci, trai, neică!”
Dacă te întorci cu spatele la el, pompangiul funerar ia imediat la ochi distanța dintre umeri și verifică dacă ești cocoșat...Are o sfoară specială cu care măsoară distanța dintre picioare și, mai departe, lungimea și lățimea. Organizează exerciții de înviorare cu mâinile pe piept. Te îmbrățișează la plecare, dar, în realitate, îți fotografiază circumferința capului.
Într-un fel, prietenul meu de la pompe funebre ne face tuturor un bine. El ne spune cu precizie dacă arătăm nașpa sau suntem în regulă. E schimbător ca buletinul meteo iarna. Când ți-o zice el “mortule”, “față de mort”, ești în pericol! Chiar “mână moartă”!
De când a intrat în afacerea asta, prietenul meu numără din șapte în 40 de zile. Nu că ar fi fost mână scurtă la buzunare, dar a devenit milostiv. Umblă cu pesmeți și apă sfințită în buzunare și te pupă pe frunte rece. Deși nu are profilul unui pupincurist, îi place să te tămâieze!
De când a început afacerea cu pompele funebre, se ține lumea după el. Metoda este simplă. Aruncă cu bani ( monede) peste umăr. Într-o zi era însă să o pățească. A găsit pe jos două potcoave de cai morți și le-a aruncat în spate fără să se asigure că nu există nici un pericol...La un moment dat, s-a auzit o voce scâncind: “Văleu, văleu, vai și amar de capul meu!”
Ar fi trebuit să îmi dau seama după pantofii lui că prietenul meu a privatizat pompele funebre...Pantofii săi sunt plini de resturi de lumânări! Deviza lui personală:
“Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă!”
Cu excepția celor din politică...
