Când poezia nu poate fi invidiată(723)
De ceva timp am reluat cu poeta Daniela Varvara discuția despre cum a generat și a configurat, ulterior, Festivalul de poezie de la Corbu. Am fost invitat, dimpreună cu alți poeți, nu doar din zona Dobrogei, la ambele ediții. Așa cum limbajele își au propria lor istorie, și acest moment, când poezia nu va putea fi invidiată, nu pentru că e liberă ca un mânz în luncă ci pentru că lumea ei crește din ființă și neființă, învățându-ne cât de importante sunt lecturile, economia (autocenzura), armonia estetică, modelele explicative, neglijarea adevărului comparabil și semnificația posibilului, critica literară, își va avea propria lui istorie. Pornind chiar de la schița unei scări ce coboară spre biblioteca plajei de la Corbu. Dintre noutățile acestui an ale Festivalului de Poezie la Nisip, pot menționa prezența poetului japonez Yusuke Miyake care va aduce, împreună cu poetesele Celia Ifrim, Daniela Varvara și Laura Văceanu, printr-un recital de renga, poeme-în-lanț, parfumul și spiritul concursurilor de poezie regizate de împărații niponi, apoi prezența unui număr de 22 de poeți, recitalurile din poezia lui Fernando Pessoa susținute de actorul Marius Chivu, proiecția, la Centrul de Tineret din Corbu a scurtmetrajului realizat de Taner Murat, ,,A Crimean sonnet”, un workshop de scriere a poeziei tradiționale japoneze la Școala gimnazială din Corbu. Nu putea lipsi un recital de poezie susținut chiar pe plaja din Corbu. Festivalul acesta nu e un răspuns dat celor care organizează și ei astfel de festivaluri în țară unde poeții Dobrogei nu intră în niciun catalog. Procesorul de cuvinte, cum numesc eu poezia, face, și în acest început de toamnă, corespunzător cu starea mării, ca orice lucru existent în prezent să existe cu necesitate. Cine vrea să se convingă, este invitat.
