Poemul zilei(567)
Vaporul de foc
Cao Bá Quát
Vai, un penaj de fum se-nalță, lung de o sută de picioare
Ca un dragon pornit să zboare
Și-un vânt prielnic îl despică-n cozi.
Uimit, timonierul nostru și-adună tinerii matrozi
Zicând: ,,Din Occident sosește acest vapor spre-al nostru larg
Cu roza vânturilor fixă, înalt și fără de catarg,
De la cuptoare fumul suie în trâmbe și cu aspru sunet
Și două roți se-nvârt prin valuri cu hohotire ca de tunet,
Vaporul a virat spre dreapta, spre stânga ager, ca o barcă,
Fără lopeți și fără pânze, vuind mătăhăloasa arcă
Trecând de Peșterile Roșii, trecând din Dinții de Dragon
Înalță valuri monoton,
Înalță valuri mari și negre spre cerul dinspre Singapur
Iar în strâmtoarea Roca Albă mareea-i crește împrejur.
Băieții marinari se strigă pe puntea-naltă, cu bravadă
Cu pantofi albi și șapca de alb vatin, ca la paradă.
Străinilor, veți fi știind
Că-acolo unde mări de-abise lovesc în Roca de Argint
Coloane lungi de foc se-nalță nemăsurate, până-n cer,
Și dacă v-a condus busola încoace, către Orient,
Vă fie ochiul foarte-atent,
Că-aici nu e ca-n Occidentul știutul de la voi de-acasă,
Mareea poate să vă-nghită și să se-arate mincinoasă”.
(din voumul Antologie de poezie vietnameză clasică și contemporană, traducere de Alexandru Andrițoiu și Liliana Blajovici-Liciu, Ed. Minerva, 1980)
