Poemul zilei(236)
Legenda femeilor cinstite
Prologul (fragment)
Geoffrey Chaucer
Aud din mii de părți, și nu de ieri,
Că-n cer sunt bucurii și-n iad dureri,
Iar eu-ncuviințez că așa este;
Dar mă întorc și zic, cu toate-aceste,
Că nici un om din câți sunt pe pământ
N-a fost în cer și nici în iad nicicând,
Ci știe ce-i pe-acolo pasămite
Din auzite doar, sau din cetite,
Că n-are cum aduce vreo dovadă.
Dar Domnul apere-l pe om să creadă
Ce vede doar cu ochii lui și-atât,
Că toate sunt minciuni numaidecât
De nu-s de el văzute sau lucrate;
Căci n-or fi mai puțin adevărate
Acele nevăzute; nici Bernard
Monahul n-a văzut el toate chiar.
Deci faptelor din cărți, ce au menire
Să ne păstreze-acestea-n amintire,
Precum și scrisei bărbilor bătrâne
Să dăm crezare cu înțelepciune;
Ne spun de-ndătinare vechi istorii
Cu oameni sfinți, regate și victorii,
Cu ură, dragoste și alte cele –
Nu stau acum să vă vorbesc de ele.
Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,
Pierdută-ar fi și cheia amintirii.
Cuvine-se-a le crede și cinsti
Când alt chip nu avem cum dovedi.
Cât despre mine, n-oi ști lucru mare,
Dar a ceti în cărți simt desfătare
Și lor din plinul inimii mă-nchin,
Că, iată, nu-s nici jocuri, nici momele,
În stare să mă rupă de la ele
Decât, știu eu, la praznice... mai rar...
Dar hotărât, când luna lui Florar
Sosește, și-aud cânt de păsărele
Și văd zbucnind flori nouă pe smicele,
Atunci adio carte mult cinstită!
Ci simt eu o chemare anumită
Că dintre toate florile din an
Mai dragi mi-s cele albe cu șofran
Ce la oraș se cheamă mărgărite.
(din volumul legenda femeilor cinstite și alte poeme, traducere, intoducere, prezentări, note și comentarii de Dan Duescu, Ed. Catrea Româneacă, 1986).
