Poemul zilei(278)
Pomana
Stephané Mallarmé
O, cerșetor, ia-ți sacul! Nu-l mângâiași avan
Sugaci senin la o mamelă-avară
Să-ți storci funebrul dangăt de-acuma ban cu ban.
Din scump metal tu scoate greșeală mai bizară
Și grea cum noi, plini pumnii, îi sărutăm, socoate
A-l răsuci într-ânșii suflând! de foc fanfară.
Biserici cu tămâie aceste case toate
Pe ziduri când un leagăn de zare străvezie
Tutunul fără vorbă dicursuri urcă roate
Iar opiul cel puternic zdrobește-o farmacie!
Sub rochii piele, oare a rupe vrei satin
Și-a soarbe din saliva propice inerție
Prin cârciumi princiare să vezi când zorii vin
Plafoanele-s bogate de nimfe și eșarfe,
La cerșetoru-n ușă se-aruncă un festin.
Când, zeu bătrân, tu dârdâi ieșind apoi sub boarfe
De ambalaj, sunt zorii un lac de vin și aur
Și juri că plin gâtlejul ai de stelare harfe!
Ci neputând să-ți numeri lumina din tezaur,
O pană ia-ți, atâta, la sfânt făclie pune
De crezi că soartei tale îi este încă faur.
Să nu-ți închipui însă că vorbe țes nebune.
Când foamea-nșeli, pământul se crapă vechi ca mâine.
Urăsc pomană nouă, uitării mă supune.
Și, mai ales, o, frate, să nu îți cumperi pâine.
(din volumul Poeme, traducere de Ioan Matei, Ed. Eminescu)
