Poemul zilei(341)
Ca o greșeală în care-am stat
Constanța Buzea
Toamnă-n grădină, toamnă pe deal,
Toamnă pe șes,
Toată grădina prinde rugină, frunzele ies
Să se-nfășoare pe răsuflare și pe vedere
Într-o cădere de culoare fără putere.
Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
Vara e mută ca o greșeală-n care-am stat.
Cum suntem azi, am fost și ieri, alții, tot alții,
Marea ne uită, uită-ne munții, înalții.
Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
Frunzele aduc înspre pământ urme de vină.
Totuși ce preț necugetat se pregătește
Pentru livezi și pentru vii, pentru nădejde.
Pentru un cer încă senin, pentru schimbare,
Pentru toți sâmburii care devin lacre de soare?
(din Un secol de poezie română scrisă de femei, vol.II, (1945-1989), antologie îngrijită de Alina Purcaru și Paula Erizanu, Ed. Cartier, ediția a II-a, completată, 2022).
