Poemul zilei(380)
Cositul
Vasile Alecsandri
Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
Și-un râu falnic de lumină se revarsă peste munte,
Iarba coaptă strălucește, ea se clatină în vânt,
Ș-a ei umbră lin se mișcă în dungi negre pe pământ.
Iată, vin cosașii veseli, se pun rând. Sub a lor coasă
Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă.
Unii brazdele răstoarnă, în căpiți alții le-adună,
Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le ncunună.
Mai devale-n cea dumbravă cu poiana tăinuită,
Unde umbra pare verde și de flori e-mbălsămită,
Coasele sub teaca udă zinghenesc răsunător
Din căpiță în căpiță dumbrăveanca saltă-n zbor.
Un flăcău, cosind deoparte, lângă-o tufă de sulcină,
Vede iarba încâlcită, frântă pe la rădăcină.
,,Ce să fie?... cuib de feară?... O minune!” zice
Și, zâmbind, se pleacă iute de culege... un cercel.
(din volumul Doine, Pasteluri, Lăcrămioare, ediție îngrijită de Georgeana Dumitru, Ed. Erc Press, 2009)
