Poemul zilei(272)
Puterea Speranței
Paul Eluard
Mai bine să vorbin de soarta mea:
Nimic n-am tot ce-am avut mi-au luat
Și căile unde-o să mor cândva
Eu le străbat ca sclav încovoiat;
Mi-e suferința unica comoară:
Sudoare, lacrimi, muncă trudă grea.
Sunt doar prilej de milă și ocară
În lumea lor puternică și rea.
Aș vrea și eu să beau și să mănânc
Pe săturatelea ca orișicare;
Și mie-un dor nebun să dorm adânc,
La nesfârșit, ca vita la dogoare.
Dorm prea puțin, nu chefuiesc de loc
Și nu iubesc femei frumoase foc;
Dar inima îmi bate, goală, mută,
Din drumul ei durerea n-o strămută.
Puteam să râd și eu cu poftă mare
Și zorii-n mine s-ar fi cuibărit
Ca să trimită raze protectoare
Peste-ai mei semeni ce ar fi înflorit.
Cruțare nu-i de ți-ai ales sub soare
O viață de-njosiri și asupriri:
Veni-va ziua când eu fi-voi iarăși
Printre zidarii falnicei clădiri,
Mulțimea unde omul mi-e tovarăș.
(poezie publicată în noiembrie 1946 în Lettres françaises; semnată cu pseudonimul Didier Desroches, ea este o-ncercare de schimbare a stilul de a scrie;
(din volumul Poezii, prefață și traducere de Virgil Teodoresu, Ed. Tineretului, 1967)
