Poemul zilei(266)
Artă poetică
Jorge Luis Borges
Să cauți râul ce e timp și apă,
Să-ți amintești că timpu-i tot un râu,
Să știi că ne petrecem ca un râu
Și-al nostru chip se oglindește-n apă.
Să simți că veghea este tot un vis
Visând că nu visează și că moartea
Ce spaimă aduce-n suflet este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.
Să vezi în zi, în lună,-n an simboluri
De ani și luni și trecătoare zile.
Jignirea s-o preschimbi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri și simboluri.
Să vezi în moate-un vis, în asfințit
Un aur trist, aceasta-i poezia,
Săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n aură și-n asfințit.
Spre seară, câteodată vezi un chip
Ce te privește dintr-o ștearsă-oglindă.
La fel și arta cată-a fi oglindă
Ce ne arată propriul nostru chip.
Sătul, cum zice-aedul, de minuni,
A plâns Ulise, revăzând Ithaca
Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca
Înveșmântată-n verde, nu-n minuni.
Și este ca un râu necontenit
Ce trece și rămâne, e același,
Eternul Heraclit, mereu același
Și altul, ca un râu necontenit.
(din volumul Poezii, ediție revăzută și adăugită, traducere din limba spaniolă și prefață de Andrei Ionescu, ilustrații de Tudor Pătrașcu, Ed. Polirom, 2017)
