Poemul zilei(321)
Dragoste
Edith Södergran
Sufletul meu era o rochie albastru-deschis
de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stâncă, pe țărm,
și-am venit la tine goală ca o femeie.
Și ca o femeie m-am așezat la masa ta,
am băut vin cu tine și-am sorbit din
parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei ființe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ți știam decât mângâierile ce mă țineau prizonieră.
Și tu ai luat surâzând o oglindă și m-ai rugat:
privește-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuți din pulbere
și cădeau în pulbere,
am văzut că frumusețea mi-era bolnavă
și nu avea decât să dispară.
O, strânge-mă tare în brațe, atât de tare
încât să nu-mi trebuie nimic altceva.
(din volumul Poeme, în românește de Veronica Porumbacu, prefață de A.E. Baconsky, Ed. Albatros, 1972)
