Poemul zilei(225)
Arcaș orb care țintești atât de bine
(fragment)
Luis De Góngora y Argote
Arcaș orb care țintești atât de bine,
zeu neputincios și fără de iertare,
tu, cel legat la ochi și copil mare,
ai putut ca să mă vinzi pe mine,
ca să-ți doarmă-n pace buna-ți mamă
– ce-a murit, de-i nemuritoare,
pizmuind iubita mea, frumoasă tare –,
uită-mă, nu mă mai lua în seamă.
Lasă-mă, tiranule Amor, în pace,
lasă-mă în pace.
E de-ajuns cât, împotrivă-mi și-n zadar,
timp pierdut-am până-acuma, poate,
urmând steagurile tale zbuciumate,
căpitan avându-te pe drumuri și tâlhar.
Că de-acum, Amor, te-a părăsit,
cum și eu te iert, îți cer iertare,
ia-ți cei patru scuzi pentru răbdare,
și cei zece peste soldă pentru c-am iubit.
Lasă-mă, tiranule Amor, în pace,
lasă-mă în pace.
Spuneți-mi, îndrăgostiți bătuți de soartă,
ce urmați oștirea lui, cum poate
drumul cel mai bun să vi-l arate
un biet orb, pe drumuri când vă poartă?
Știe pasărea statornică să fie, oare?
Ați văzut zgârcitul darnic vreodată?
Poate-un coate goale să vă dea răsplată?
De la un tiran voi cereți iertare?
Lasă-mă, tiranule Amor, în pace,
Lasă-mă în pace.
Zece ani eu am pierdut, din tinerețe
cei mai buni, slujindu-l ca plugar,
pe Amor, cel ce mi-a spus să ar,
dându-mi pentru asta doar tristețe.
Ce-am arat și-am semănat, am și cules:
am arat pe-o tumultoasă mare,
și-am însămânțat nisipul sterp, din care
doar cu munca și ocara m-am ales.
Lasă-mă, tiranule Amor în pace,
lasă-mă în pace.
(din Polifen și Galateea, traducere din Opera poetică, comentarii și interpretări de Darie Novăceanu, Ed. Univers, 1982)
