Poemul zilei(229)
Precum zilele de iarnă
Serobve Bencoienț
Precum zilele de iarnă, nici necazul mult nu ține.
Relele tot vin și pleacă.
Toate își găsesc sfârșitul. Să nu plângi – ce este clipa?
Ea în fugă vine, pleacă.
Mult ne chinuie durerea după ce-am pierdut; necazul
Ține-o clipă: vine, pleacă.
Precum oaspeții el vine, zi de zi îți bate-n ușă.
Se perindă, vine, pleacă.
Tot la fel minciuna, pânda, luptele pentru putere,
Pentru a-mpila popoare,
Trec ca niște caravane care zgomot fac în stepă.
Se perindă, vin și pleacă.
Lumea e ca o grădină și, precum se știe,
Fiecare om e-o floare.
Câte flori nu sunt pe lume! Floarea lor o zi trăiește:
Se perindă, vine, pleacă.
Tu, cel care ești puternic, nu fi mândru; tu, mai slabul,
Lasă orice supărare.
Faptele mereu sunt fapte. Ele-și taie calea dreaptă:
Se perindă, vin și pleacă.
Soarelui nu-i este teamă să-și ascundă printre norii
Deși, lumina-i arzătoare.
Nourii se duc degrabă către cele răsărituri:
Se perindă, vin și pleacă.
Celui ce-i statornic, glia îi aduce mângâiere,
Ca o mamă iubitoare.
Dar popoarele nomade nu trăiesc? Își schimbă locul –,
Și ce dacă? vin și pleacă.
Givani, un han e lumea, oamenii, o caravană
Fără nicio apărare.
Totul, totul se perindă: muncă fără preget, dorul,
Toate, toate vin și pleacă.
(din Antologie de poezie armeană, clasică și contemporană, în românește de Dumitru M. Ion, Carolina Ilica și Haralambie Grămescu, prefață și prezentări de Sergiu Selian, Ed. Minerva, 1981)
