Poemul zilei(242)
Lupul
Gulten Akin
Împuținarea din ce în ce mai mult a trupului
La picioarele dorinței mele
A sosit vara din truda zăpezii
Cu miros de munte, de aer, de apă.
De când au rămas așa...
Pe când devorăm propriul trup precum lupul
De-a lungul anului aprinzând candele
Ce prozaic gând cu tihna câtorva zile
Omul a pretins de la sine
Iar restituirea lucrurilor.
Lasă-ți mâinile să nu le vezi cum tremură
Păcălește-ți puțin capul să prindă speranțe
Nu te gândi la nimeni ca-n trecut... Nu gândi
Neiubire – din princina oboselii
Așa cum era în acele zile
Totul poate se va îndrepta.
O aripă a noastră e speranță din nimic
Hilar e hilar dar e al nostru
Truda lumii e puțină și la noi
Dar durata e dincolo de noi
Însă sfârșitul se-nțelege de la început.
(din Antologia de poezie turcă de la începuturi până azi, selecție, note și traducere de Nicolae Ioana și Nevzat M. Yusu, Ed. Minerva, 1979)
